Am încercat și noi să-l decodăm pe Bill Gates

La fel ca voi (sau poate nu?), la sfârșitul lui decembrie, am profitat de timpul liber și de un fotoliu confortabil ca să savurăm câteva seriale și să citim câteva cărți. Azi nu vorbim despre cele din urmă, ci despre un scurt documentar cu titlul Inside Bill’s Brain: Decoding Bill Gates. Da, e despre Bill, omul. Omul despre care se spun atât lucruri bune, cât și rele și are o droaie de detractori, care îi detestă superputerea pe care o are asupra lumii prin tehnologiile și megacompaniile create de el. Nici noi nu ne ocupăm cu hagiografia, deși unora li se va părea că documentarul îl cam laudă pe Bill (in extenso).

Ne-am gândit să împărtășim cu voi câteva gânduri și idei despre cum funcționează un om care nu mai are nimic de demonstrat nimănui (decât poate sieși). Mai precis, cum își folosește mintea, timpul și banii. Poate ne inspiră, nu?

Bill Gates sau mintea ca un procesor deschis 24/7

Bill e un cititor compulsiv, un om curios să aprofundeze idei din domenii cât mai diferite, nu doar din tehnologie. Este cunoscută lista lui de lecturi, o publică în fiecare an. Iată un link către blogul lui, cu noile lecturi pentru această iarnă. În paranteză fie spus, deși tehnologia e și copilul lui, am remarcat faptul că Bill ține în mâini cărți adevărate, cu miros de cerneală.

La ce-i servește toată această informație? În documentar, chiar Bill spune la un moment dat că „Trebuie să alegi un număr finit de lucruri pentru care să-ți pui mintea la lucru. Tu trebuie să decizi despre ce anume ar trebui să-ți pese!”. Așadar, pe oricare dintre subiectele care îl preocupă și care sunt în tendințele actuale, îi place să știe mai multe decât interlocutorii săi. Și nu e vorba de informații de pe Wikipedia, ci de tratate bine documentate, actuale, din surse cât mai diferite. Fiind un data guy, gândirea sa analitică are nevoie de exhaustivitate, nu de un digest superficial.

Aceleași lecturi sunt folosite ca un contrapunct, ca un factor de echilibru pentru toate celelalte numeroase activități profesionale pe care Bill încă le are la cei 64 de ani ai săi. Oricât de ocupat, de preocupat ori de expus mediatizării ar fi, își păstrează acest timp cu sine, cu gândurile și emoțiile sale.

Ce putem reține pentru noi înșine? Oricât de mult succes ai avea în meseria ta, în care ești un adevărat expert, recunoscut și performant, nu e suficient să te limitezi la cunoașterea domeniului tău profesional. Ai nevoie să-ți lărgești orizonturile, să-ți hrănești atât latura rațională, cât și pe cea emoțională. Din activitatea noastră de resurse umane, știm că, pe termen lung, succesul le aparține celor care au o minte adaptabilă, care pot înțelege și, eventual, furniza conținut, pe subiecte care preocupă comunitatea din care fac parte. Mai știm și că, adesea, mulți senior manageri cu care ne întâlnim s-au închis de bunăvoie în expertiza pe domeniul lor de activitate principal și au uitat să mai privească în jur. În vremuri în care discutăm permanent despre flexibilitate, au uitat tocmai acest atu major în buzunar.

Ai câștigat? Nu uita să dai înapoi comunității

Bill (prin intermediarul Bill and Melinda Gates Foundation) este unul dintre cei mai mari donatori ai lumii. Nu vom discuta aici cât donează, sunt cifre amețitoare, așa cum nu discutăm nici despre topul mondial al filantropilor. Și, desigur, dincolo de bunele intenții, există adesea și un interes fiscal în toate aceste donații.

Lăsând la o parte sumele colosale, ce-l interesează pe Gates este ca donațiile sale să producă impact global, așa cum afacerile sale au un impact global. Trei sunt subiectele care-l preocupă: condițiile sanitare și de igienă din țările unde oamenii nu au acces la standarde minimale și deci mortalitatea este foarte mare; campaniile majore de vaccinare, pentru eradicarea unor boli precum poliomielita sau malaria și, mai recent, optimizarea surselor alternative de energie, astfel încât să aibă cu adevărat impact într-un viitor nu foarte îndepărtat.

Din perspectivă românească, avem de ce privi cu interes exemplul lui Bill Gates. Când citiți Top 300 cei mai bogați români, v-ați întrebat câți dintre ei donează sume relevante din averea personală unor cauze caritabile? Poate totuși nu aleg să facă publice aceste donații… OK. Să adăugăm că, în ultima vreme, marile corporații din România și-au construit fundații prin care direcționează activitatea de responsabilitate corporativă către cauze de care le pasă.

Ce ne-ar putea inspira pe noi? Mai întâi, ideea că datorăm ceva și comunității din care provenim, că timpul și resursele noastre pot fi folosite și altfel decât prin consumerism inutil, prin satisfacerea ego-ului sau pentru demonstrația potenței financiare față de vecini ori prieteni. Apoi, ideea că putem viza scopuri ambițioase, poate chiar utopice la un moment dat. Altfel spus, privirea sus, la linia orizontului, nu jos, pe botul pantofului de lux. Știm că apelurile publice la contribuții private pentru cauze caritabile s-au înmulțit și au un efect palpabil, câteva sunt chiar foarte populare. În acest mod, se construiesc spitale din banii noștri, dacă statul nu este capabil să o facă. De asemenea, ONG-urile din România comunică la greu pentru campaniile: 2% din impozitul pe venit, respectiv 20% din impozitul pe profit, dar dincolo de această modalitate de finanțare, absolut toate au fost fragilizate de schimbarea legii sponsorizării. Dincolo de orice, însă, solidaritatea între semeni dă forță comunității și oferă credibilitate proiectelor de schimbare ce vin din interiorul societății, și nu doar dinspre autorități.

Poate că, uitându-ne la Bill Gates, vom învăța să dăruim, cât putem, dar cu sens… Pe noi ne-a pus pe gânduri.

Photo by Bret Kavanaugh on Unsplash