Am obosit!

Am obosit! Sunt de prea mult timp în același loc și am senzația că m-am blocat. M-am blocat într-o paradigmă din care vreau să ies, până nu mă sufoc sau clachez. Am obosit să-mi văd familia mai puțin de cât merită și de cât mi-aș dori. Am obosit să-mi vizitez casa (în care am investit atâția bani și pe care am amenajat-o în stil nordic) aproape numai pe întuneric. Am obosit să alerg între ședințe și termene limită necruțătoare. Am obosit nu numai din cauza efortului, ci și a plictiselii și rutinei. Am uitat de ce mă scol dimineața și mă duc la serviciu, de fapt. Am o carieră frumoasă, sunt manager, am reușit! Câștig foarte bine, am acceptat proiect după proiect, mi s-a părut că nu pot urca în ierarhie decât dacă mă înham la „noi provocări”, am călătorit în interes de serviciu prin toată Europa. Cercul de prieteni îmi sugerează că mă răsfăț și că, la ce venituri am, merită orice sacrificiu – dar apoi tot ei se supără dacă nu ajung la jumătate din întâlnirile stabilite:

– Ce faci?

– Uite, mai întârzii un pic sau s-ar putea să nu mai ajung deloc. Sunt încă la lucru.

– Degeaba faci bani, dacă n-apuci să te bucuri de ei!

Oboseala vine la pachet cu multă sastiseală, un pic de panică, plus o sumedenie de întrebări, cele mai multe despre tine, despre motivul pentru care ai ales drumul actual și, cu precădere, despre ce să faci și încotro s-o apuci.

E o schimbare a locului de muncă suficientă? Adică, dacă mă mut la altă companie, pe o poziție similară (atenție, datorită reflexelor care ți-au ghidat cariera, aici e posibil să vrei „o poziție superioară, remunerată corespunzător”), oare o să fie mai bine?

E o schimbare la „n” grade a carierei suficientă? Adică, dacă mă reinventez profesional, o să mă simt mai bine? Ce altceva mai știu să fac, în afară de domeniul în care am lucrat atâția ani, cu performanțe notabile? Mai important, ce mi-ar plăcea? Ce mi-ar aduce mulțumire, satisfacție, echilibru? Să mă apuc să fac un curs de…?

E o schimbare a statutului profesional suficientă? Adică, dacă din angajat devin antreprenor sau consultant independent, o să am parte de mai multă libertate? Eu centrez, eu dau cu capul! Eu greșesc, eu plătesc! O să fiu propriul meu șef! Dar nu e simplu… E posibil să am chiar mai puțin timp pentru mine.

Să iau o pauză și oi mai vedea după? Am bani suficienți pentru un an sabatic, cel puțin. Dar apoi, timpul se scurge repede, am trecut de 40 de ani, oamenii te uită cât ai clipi, inclusiv cei pe care i-ai ajutat la rândul tău să promoveze în carieră. Dacă ieși de pe piață, e mai greu să revii, îți pierzi parfumul de competitivitate, nu-i așa?

În ceea ne privește pe noi, ca specialiști în recrutare și outplacement, ghicim unele dintre aceste gânduri când ne întâlnim cu manageri care vor o schimbare, un nou început, o motivație proaspătă și incitantă. Uneori, interlocutorii ne-o spun direct și franc: „Lucrez de 15 ani neîntrerupt, am fost printre primii oameni din compania mea. Am o carieră frumoasă, bani arhisuficienți, dar nu mai pot continua așa, pur și simplu.”

Primul pas? E înșelător de simplu și banal: o analiză SWOT. O oglindă sinceră și obiectivă, sus, și-un lighean cu apă rece, jos, rezolvă problema, nu? Dar, după atâția ani de succes, te mai poți evalua așa cum trebuie? Poți să ajungi până la punctul în care să recunoști că vrei altceva, dar, culmea, tu, manager de top, nu știi ce? Sau nu știi procesul prin care poți obține acel ceva?

N.n.: Acest articol e despre noi toți, dar se adresează în primul rând acelora care cred că întâlnirea cu un consilier de carieră e doar un generator de „new job opportunities” și de CV-uri depuse aiurea și peste tot. Nu! E mai mult decât atât. E un prilej de reflecție, de introspecție, de ordonare a priorităților și, adesea, un moment de cotitură, pentru că un consilier bun e un partener de dialog care te poate conduce spre descoperiri, spre cărări nebătute pe care le descoperiți împreună. Iar pentru asta e nevoie de deschidere și de o dorință autentică de schimbare, pornită din rațiuni bine întemeiate!

Nu în ultimul rând, dacă vă regăsiți în descrierea dilemelor de mai sus, ce aveți de gând să faceți? Să ascundeți frustrările sub preș sau să acționați?

Photo by Kevin Grieve on Unsplash