Ce-ți (mai) trebuie ca să fii un bun manager? Autenticitatea e busola ta!

Joci bine rolul managerului competitiv? Îl repeți seara în oglindă? Ai învățat pe de rost dicționarul limbii de lemn corporatiste? Dai din coate ca să ajungi unde ți-ai propus?

Nuuu… desigur, nimeni nu va răspunde afirmativ la aceste întrebări. Și totuși, în recrutare, întâlnim candidați care ne spun povestea consensuală, victorioasă, a managerului performant, cel care reușește tot ce întreprinde. Fără dificultăți, fără oponenți. Apoi, în etapa de evaluare, descoperim că reacțiile la cald, spontane, în situații necunoscute, din afara zonei de confort obișnuite, dezbracă managerul de aparențele campionului, mai ales când e vorba de relații interumane, de colaborarea cu membrii echipei.

Tocmai de aceea, ne-am dorit să cercetăm ce înseamnă AUTENTICITATEA, o competență pe care, în societatea deschisă, conectată, informată și transparentă în care trăim, se pune accent din ce în ce mai mult. Nu trece zi să nu discutăm despre engagement sau, altfel spus, despre gradul de implicare, motivație și conexiune dintre salariat și companie, însă când luăm la bani mărunți motivele despărțirilor profesionale, cel mai adesea ies în evidență tocmai atmosfera de lucru neplăcută și comportamenul șefului. Nimic nou sub soare… Să nu ne cufundăm în naivitate, lumea profesională nu este Țara de Nicăieri și nici managerul nu e Peter Pan…

Atuul managerului devine justețea cu care se poziționează în companie, și anume coerența personală și alinierea echilibrată atât cu principiile de management, cât și cu obiectivele acesteia. Iar atunci când alinierea nu (mai) este posibilă, managerul își pune, pe bună dreptate, întrebări despre locul său în companie.

Ce e de făcut? Promovează-te prin exemplul personal, astfel încât autenticitatea să nu fie manipulare și vorbă goală; nu pierde legătura cu realitatea de pe teren și nu uita de unde ai venit, cum ți-ai început cândva cariera. Totuși, când vine vorba de autenticitate, nu poți fi singur în relație, ai nevoie de un mediu favorabil, la a cărui creare trebuie să contribui.

Deviza unui manager autentic trebuie să fie ”Spun ce fac și fac ce spun”, astfel încât întregul joc managerial se bazează pe încrederea reciprocă dintre șef și subordonații săi. Chiar dacă mai e cale lungă până la completarea: ”… fac ceea ce cred că e bine”, căci are și autenticitatea limitele sale. Cine spune încredere, spune și respect, și asta-i musai pentru o relație reușită.

Prima limită este cea stabilită de cultura organizațională, de ritualurile sociale și de nivelul de proximitate stabilit între manager și echipă. Fizic, cad din ce în ce mai multe ziduri, iar șeful împarte același birou cu salariații săi. Relațional vorbind, zidurile cad mai greu, astfel încât proximitatea nu se creează artificial doar pentru că ”așa s-a stabilit”, ci pentru că fiecare dintre părți se simte confortabil în acea relație.

A doua limită este cea impusă de limba de lemn a performanței corporatiste sau a ierarhiei. Căci dacă ne dorim lideri autentici, mai trebuie să avem și companii care promovează această stare de spirit – de la atitudinea față de propriii salariați, la corectitudinea față de clienți sau îndatoriri legale. Când condițiile nu sunt întrunite, comportamentele manageriale deviază. În virtutea adaptabilității lor, unii manageri devin abili comunicatori, versați și extrem de credibili în discuția cu propriii lor șefi, dar deloc în fața membrilor echipei. Iar cei care refuză această falsitate cu iz politic își asumă conștient riscuri față de propria carieră și acceptă că în anticamera puterii regulile jocului devin cu totul altele.

A treia limitare provine din presiunea pe care obiectivele asumate de companie, de liderii ei și chiar de managerii de linie, o pun pe salariați. Degeaba compania investește masiv în brandul său de angajator, dacă în interior promovează impostura, lipsa de integritate ori un comportament ultracompetitiv ridicat la nivel de dogmă corporate. Sau cum spuneam recent: ”Degeaba dai beneficii de tipul masajului la birou, dacă îi storci (n.n. pe angajați) apoi ca pe niște lămâi. Trebuie să existe un echilibru.” Când mediul de lucru este toxic, salariații devin progresiv numere matricole, numai buni de robotizat, iar atitudinea de șef de plantație este acceptată în companie. Într-un cuvânt, când relația managerială își pierde umanitatea în goana după performanță, profit și cariere, e poate vremea să te uiți în oglindă și să-ți evaluezi rolul în acea echipă.

Ești manager și cauți sfaturi pentru această auto-evaluare? Îți dorești un nou drum în carieră? Ne găsești oricând la adresă și te putem ajuta să faci un bilanț obiectiv.

De asemenea, poate vrei să asculți ce spune pe același subiect Bill George, profesor de management la Harvard Business School și autorul unei cărți intitulate True North.

Fii tu însuți! Ca să te poți privi în oglindă…

Photo by Climate KIC on Unsplash