Ești în garden leave sau te-ai apucat de grădinărit ?
22 februarie 2018
Despre corporatiști s-a scris destul de mult în ultima vreme, mai ales după manifestațiile de stradă începute în 2017, care – nu-i așa? – au fost organizate cu sprijinul și la apelul expres al multinaționalelor (noile „agenturi străine”)… 🙁 Care corporatiști s-au încolonat orbește, ca minerii în 1990, și s-au dus cu mic, cu mare, în Piața Victoriei să-și strige nemulțumirile, pentru că i-au instruit managerii, CEO-ul sau șefii de departamente. Lăsând la o parte manipularea grosieră, pe care nu are sens să o comentăm, așa s-a adăugat încă o minciună la un profil socioprofesional care e, deja, de prea multă vreme ținta ironiilor și a glumelor de clacă.
Ce nu s-a spus despre ei? Că se îmbracă toți la fel, că vorbesc în romgleză, că sunt niște simpli executanți ai unor directive impuse „din afară”, că sunt obsedați de muncă, că stau peste program de-ți stârnesc mila, că se înghesuie ca sardinele ca să ajungă la emblematica stație de metrou Pipera, că ies la masă cu ecusonul de gât ș.am.d. Nici nu merită să continuăm. S-a ajuns la o disociere, plină de dispreț sau superioritate, între corporatiști și ceilalți angajați. Ca și cum am putea distinge între categorii de salariați, doar după identitatea angajatorului, străin vs. român, privat vs. public etc.
De altfel, termenul „corporatist”, amplu folosit în toate mediile profesionale de azi, nici măcar nu a intrat în DEX sub această formă general utilizată și acceptată. Definiția formală face încă trimitere la „corporatism”, cu un accent doctrinar pe care puțini dintre noi îl cunosc: CORPORATÍST, -Ă, corporatiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Care ține de corporatism și de ideologia lui, privitor la corporatism și la ideologia lui; CORPORATÍSM s. n. Sistem economic în care statul limitează, orientează și controlează unitățile constitutive (corporațiile), în scopul eliminării concurenței și asigurării reușitei economice. Trecurăm, deci, în doar câțiva ani, de la sensul medieval al corporației (breaslă, tagmă, organizație profesională etc.) la sensul din prezent, un amalgam de clișee și imagini preconcepute.
În realitate, disocierea la care asistăm, dintre corporatiști și anticorporatiști reflectă o particularitate românească, născută din modul în care a evoluat cultura muncii în anii de după 1989, când accentul s-a pus pe lupta dintre vechi și nou. Fără să generalizăm, haideți să ne amintim în ce consta vechiul model: angajări prin metoda P.C.R – pile, cunoștințe și relații, raportări umflate cu pompa, planul cincinal realizat în patru ani, unde te angajai, de acolo te pensionai.
Apoi, și-au făcut apariția în economia națională corporațiile multinaționale, care au adus în țară o infuzie de capital străin, necesar ca aerul și fără de care economia ar fi putut intra în colaps din 1996-97. Puteți citi aici o analiză detaliată a impactului prezenței lor. Din punct de vedere uman, rămân și azi de pomină experiențele de muncă pe care le-au avut unii dintre noi la Connex, McDonald’s, Carrefour sau alții ca ei. Mii de oameni se îmbulzeau la angajare ori la deschiderea primelor magazine.
Noutățile fascinau, mediul profesional era atrăgător, oportunitățile de promovare, mult mai numeroase, mai echitabile, mai rapide decât în companiile autohtone. Dar să nu uităm că aceste corporații nu au adus doar bani, ci și un nou mod proaspăt de organizare, de a face afaceri și de a munci. Au introdus procese de lucru și proceduri clare, planificări strategice, culturi organizaționale distincte, transparență în privința angajărilor, criterii obiective de evaluare a angajaților, metode de raportare eficiente, sisteme și tehnologii noi, bonusuri atribuite în funcție de performanță măsurabilă, și nu pe ochi frumoși, promovarea competitivității și a productivității, democrație internă și respectul pentru clienți. E greu să găsești pe culoarele multinaționalelor vechea specie a ”plimbătorilor de hârtii”!
Joburile create de corporații au fost ocupate de oameni care își doreau o carieră ascendentă, răsplătită pe măsura rezultatelor, și nu un serviciu călduț; de oameni competitivi, adesea cu studii superioare, specialiști în domeniul lor, fie că e vorba despre IT, finanțe, asigurări, resurse umane, producție sau cercetare; de oameni care se duc la job nu doar ca să-și facă treaba pentru care sunt plătiți, ci și ca să învețe ceva nou.
Și, în ultimii 20 de ani, acești oameni au fost expuși la valori și mentalități occidentale, atât în context profesional, cât și prin călătoriile personale, pe care și-au permis să le facă. De aia și vor o țară ca afară, care să îmbrățișeze meritocrația, competitivitatea și spiritul de inițiativă. Din punctul nostru de vedere, ei reprezintă salvarea din ghearele metehnelor de care societatea românească tot încearcă să se lepede. Așadar, despre corporatiști numai de bine! Ei vor și pot să aducă schimbarea pentru noi toți.
Photo by rawpixel.com on Unsplash
Articole similare:
Abonează-te la newsletter: