Ești în garden leave sau te-ai apucat de grădinărit ?
20 iunie 2019
Ieri, s-a derulat la București Forumul Economic Franco-Român, sub motto-ul inspirat „Poveștile care schimbă jocul”. Evenimentul a reunit comunitatea de afaceri franco-română și și-a propus, din start, să valorizeze poveștile de succes, să șteargă clișeele care umbresc reușitele și să inspire încredere în potențialul de dezvoltare al României și al antreprenorilor români în afara granițelor. Ambițioase obiective! Molipsitoare efervescența care a urmat!
Titlul articolului este dat de cuvintele folosite de doi top manageri care au caracterizat astfel România și modul în care companiile lor s-au dezvoltat în această piață. Liudmila Climoc (CEO Orange România) a folosit cuvântul EFERVESCENȚĂ și a surprins astfel chintesența pieței ITC în ultimii 20 de ani – o combinație de agitație, emoție și clocotiri variate, care creează oportunități, dar și crize de moment. Christophe Dridi (CEO Groupe Renault Romania) a definit România ca pe o PEPITĂ, altfel spus o comoară neșlefuită, a cărei valoare rămâne să fie confirmată și valorificată.
În aceste două cuvinte se rezumă douăzeci de ani de zbucium și de creștere. Următorii douăzeci se rezumă tot în cuvintele lui Christophe Dridi: „mâna de lucru rară și scumpă impune digitalizarea, robotizarea industriei”.
Am asistat și la unul dintre panelurile de discuții, care a reunit poveștile a patru antreprenori reprezentativi pentru mediul nostru de afaceri, suficient de proeminenți pentru a avea ce povesti, dar și suficient de mici pentru a avea noi surprize de descoperit în povestea lor. S-au reunit să istorisească de unde le vin superputerile. Am făcut aici, pentru voi, un scurt rezumat, dar ceea ce nu se poate reda e munca, sufletul și credința în reușită a celor patru: Șerban Dâmboviceanu (Cramele Corcova), Oana Craioveanu (Impact Hub), Christophe Weller (COS) și Dan Ștefan (Autonom).
Toți patru au deprins din mers multiculturalitatea. Experiențele anterioare de viață le-au predat lecția toleranței, a deschiderii, le-au arătat viața din perspective diferite. Așa cum a amintit cu mândrie Dan Ștefan: „suntem dintre cei care s-au întors!”
În bagaj, au venit cu multă încredere în sine și în reușită, cu intuiția deschizătorului de drumuri, dar și cu „o doză destul de mare de naivitate și romantism” (Șerban Dâmboviceanu).
Au avut alături un dram de șansă și au transmis și echipelor – un element esențial al reușitei lor – sensul progresului, direcția în care își doresc să se îndrepte, o viziune. Față de echipe, au știut să-și păstreze umanitatea, să-i protejeze, să preia asupra lor riscurile și obstacolele. „A fi de treabă este o putere”, a spus Christophe Weller.
Nimic nu s-ar fi putut împlini, poate, fără sprijinul familiei, care a oferit stabilitate și încredere în viața lor de antreprenori. Nu de alta, dar antreprenoriatul (nici în România, nici altundeva) nu este o apă lină și curgătoare.
În consens, cei patru au vorbit despre reziliență, capacitatea (lor și a echipelor) de a se adapta la diferite crize, de a sări peste bariere, doar pentru că „lucrurile sunt mereu altfel decât te aștepți” (Dan Ștefan).
Concluzia lor și a noastră: în România, încă mai e totul de făcut!
Rezistă și înving cei care reușesc să fie antifragili, un concept evocat tot de Dan Ștefan. Încheiem și noi scurta relatare de la fața locului cu această idee…
„Antifragilitatea e mai presus de reziliență sau robustețe. Cei rezilienți rezistă la șocuri și rămân la fel, cei antifragili devin mai buni.” (Nassim Nicholas Taleb, Antifragile: Things That Gain from Disorder).
Forumul Economic Franco-Român
Foto: BPI group Romania
Articole similare:
Abonează-te la newsletter: