Este feedback-ul mărul discordiei în procesul de recrutare?

Ne scria de curând o cititoare, întrebându-ne de ce atât de multe companii nu le oferă candidaților niciun fel de feedback în timpul procesului de recrutare sau măcar la finalizarea acestuia. Întrebarea este atât de des întâlnită și chiar polemică, încât ni s-a părut un subiect excelent pentru un nou articol. „Cestiunea” feedback-ului, dar mai ales a lipsei acestuia, e una sensibilă și trebuie abordată pe mai multe paliere, din perspectiva ambelor „tabere”. Prin ochii candidatului, o părere deschisă și un motiv clar de refuz i-ar fi, cu siguranță, de mare folos. Plus că ar înlătura suspiciunea clasică, de interferență a sistemului P.C.R. (pile – cunoștințe – relații, pentru novici). Prin ochii recrutorului, feedback-ul este o etapă secundară din proces, fie prematură (dacă recrutarea nu s-a încheiat), fie deja tardivă (dacă are sacul doldora de interviuri pentru noi proiecte). La BPI group Romania, noi considerăm că feedback-ul e semnul distinctiv al unui demers de calitate, căci nu e suficient să-ți atingi scopul, mai contează și cum, nu-i așa?

Thanks, but no thanks

Astfel, dacă nu ești reținut în fazele incipiente ale recrutării, în urma analizării CV-urilor, nu vei fi pur și simplu contactat deloc. În situații ideale, când procesele de recrutare sunt organizate ca la carte, toți participanții la selecție vor primi un răspuns automat, generat de un sistem inteligent de triere a candidaturilor. Când acest lucru nu este posibil, angajatorii și recrutorii precizează explicit în anunțul de angajare că doar candidații care ajung într-o etapă ulterioară a selecției vor fi contactați.

Ca să fim sinceri până la capăt, hadeți să adăugăm că procesele de recrutare sunt îngreunate de persoane care-și trimit CV-ul PESTE TOT, chiar și unde nu au nicio legătură cu postul respectiv, crezând că așa își cresc șansele de angajare. Așa cum am mai spus-o, abordarea e contraproductivă. Dacă cerința minimă pentru ocuparea unui job e să cunoști la nivel avansat limba engleză sau programul de grafică X, iar tu nu le știi decât la nivel de „How do you dou?”, asta e – mai bine cauți altceva pentru care ai competențele solicitate.

Cu sinceritate, despre cuvinte

Cu cât avansezi de-a lungul procesului și treci de mai multe etape, cu atât angajatorul (sau compania de recrutare, după caz), îți datorează feedback cu adevărat. De ce? Pentru că un candidat bun, care nu are succes azi, poate reveni în viitor pe un alt post ori îl poți redirecționa către alt proiect. Pentru că un candidat bun, angajat sau nu, îți poate deveni cu alt prilej client sau poate recomanda mai departe firma de recrutare. E prin urmare important să-i oferi o perspectivă, să-l ajuți să înțeleagă de ce, de astă dată, n-a fost să fie… Așadar, e vorba despre construirea unei relații pe termen mai lung, un atu pentru noi, recrutorii.

Pe de altă parte, haideți să vedem cât de sincer poate fi un feedback primit din partea unui angajator. Adesea, e restricționat de multe lucruri pe care nu poate/ nu vrea să le spună, deși ele au fost motivele reale ale neocupării postului.

Vârsta. Respingerea unui candidat din acest motiv e nu doar discriminatorie, ci și ilegală, deci nimeni nu va vorbi despre asta. Eventual se va invoca politicos „nepotrivirea cu valorile/ profilul organizației”. Din punctul nostru de vedere, companiile mai au de învățat că o „echipă tânără și entuziastă” nu are decât de câștigat prin atragerea unor colegi cu mai multă experiență. P.S.: Chiar ne întrebam zilele trecute, în contextul tribulațiilor legate de diferențierea salariului minim brut în funcție de experiență, când se va renunța oficial la termenul de „vechime” în muncă… În culturile anglo-saxone, ar suna aproape ofensator.

Atitudinea. Contează mai mult decât e dispusă să recunoască – mai ales în scris – oricare dintre părțile implicate. În funcție de gravitatea problemei, va fi invocată opțiunea mai elegantă a lipsei de chimie. Doar arareori vei întâlni recrutori suficient de deschiși, gata să-și asume că răspunsul nu-ți va conveni, dar te va ajuta pe viitor, și de la care vei afla că ai dat dovadă de „negativism” sau de „motivație insuficientă” sau de prea multă aroganță sau autosuficiență. De cele mai multe ori, evită astfel de adevăruri incomode, pentru că există și oameni care iau feedback-ul personal, în loc să-l asculte într-o manieră constructivă și echilibrată, se simt lezați în amorul propriu și apoi purced să scrie cu avânt „hate messages” pe ce rețele sociale au la îndemână.

Competențele tehnice. Aici e cel mai simplu și clar – le ai sau nu le ai, cum spuneam și mai sus. Apropo, știm un caz concret al unei companii din industrie care, la respingerea unui candidat în urma testului grilă de competențe tehnice, i-a sugerat și o bibliografie de câteva manuale de specialitate, ca să-și crească șansele la concursurile viitoare. A luat foc. Candidatul, nu compania… Deci nici când oferi un feedback sincer nu-i neapărat bine.

Așteptările financiare. Puțini angajatori dezvăluie ce salarii oferă pentru postul X, invocând motive de confidențialitate. Progresiv, ne îndreptăm spre transparentizare, inclusiv datorită site-urilor de joburi, care au început să ceară precizări estimative despre remunerație în anunț. Plus că au apărut și site-uri care compară salariile primite pentru funcții similare, în domenii similare. Puține sunt companiile ori domeniile în care candidații își permit să ceară cât vor – și să primească apoi. E cerere mare în IT, de exemplu, și nu numai… În alte sectoare, un candidat „lacom”, care pune accent în principal pe bani și face asta, eventual, încă de la primul interviu, va fi rapid etichetat – și nu cu plus. În cel mai bun caz, va primi un feedback de tipul „nu ne încadrăm în buget”.

Dacă din drumul spre job a făcut parte și o sesiune de evaluare, atunci ai tot dreptul să ceri chiar tu feedback. Chiar ți-ar prinde bine să vezi cum ai fost perceput. Cum, de obicei, aceasta e o etapă avansată a recrutării, vei afla ce nepotriviri au apărut între stilul tău managerial („prea autoritar”, „prea moale”, insuficient de „strategic” etc.) și așteptările angajatorului și vei putea lua măsuri de corecție.

Așteptarea candidaților de a primi feedback este perfect îndreptățită. Pe măsură ce procesele de recrutare se vor automatiza – și nu mai e prea mult timp până atunci – angajatorii și recrutorii nu vor mai putea invoca lipsa de timp pentru a da un feedback eficient, dar exclusiv factual. În prezent, el rămâne deocamdată un factor diferențiator de calitate a recrutării între companii sau agenții de recrutare. Pentru că necesită timp, efort, obiectivitate și chibzuință.

Dar valurile de comentarii negative, condescendența cu care sunt priviți uneori recrutorii, nu le dau acestora curaj să-și asume decizia (a lor sau a unui alt decident din procesul de recrutare). Feedback să fie, de ce nu? Numai să fie bine primit…

Photo by Dmitry Ratushny on Unsplash