Există speranță, există potențial… turistic

Din când în când, revenim cu câte-o recomandare televizuală. Ultima revelație atât vizuală, cât și culturală, este documentarul Flavours of Romania, miniserial Netflix în nouă episoade, care ne-a provocat să așternem pe hârtie zece idei despre legătura dintre piața muncii, turism și comunitate.

În loc să vă plimbați cu Emily prin Paris, poate găsiți vreme să colindați prin România, alături de Charles Ottley, călător pasionat și realizator britanic de televiziune.

1. Turismul este un rezervor de locuri de muncă pe care comunitățile din România, atât urbane, cât și rurale, nu-l exploatează nici pe departe la nivelul maxim de potențial. Banii cheltuiți de turiști pot crea locuri de muncă, cele mai multe moderat calificate, accesibile și în mediul rural, adesea predominant feminine – adică exact tipologia de joburi de care ar fi nevoie în multe regiuni.
2. În Romania, în 2017, peste 178.000 de oameni lucrau în industria ospitalității și știm că domeniul se confrunta pe atunci cu o acută criză de forță de muncă și devenea unul din principalii beneficiari ai cotelor de lucrători non-comunitari. În ciuda crizei de forță de muncă, salariile din această industrie sunt printre cele mai joase din UE (locul 27 din 28) și toată lumea perpetuează cu bună știință sistemul bacșișului nefiscalizat pentru a mări veniturile lucrătorilor. Nimeni nu reacționează văzând că specialiștii din ospitalitate migrează sezonier sau definitiv în țări cu remunerații mai sigure ori pe vase de croazieră.
3. Inițiativa și hotărârea unor entuziaști, pasionați de domeniu, face diferența, creează oportunități antreprenoriale chiar și în cele mai îndepărtate ori izolate comunități. După ani de construcție lentă, în care antreprenorul are impresia că se luptă cu morile de vânt, cu mentalitățile, dar și cu autoritățile, vine și răsplata succesului în afaceri.
4. Profesionalizarea acestei industrii devine progresiv o prioritate, mai ales pentru mediul privat și prin inițiative izolate. Sistemul de educație reacționează lent, nu caută și nu găsește inspirație și bune practici în colaborarea întreprinsă între alte sectoare economice și școli și licee de profil (industria auto și comerțul modern devin investitori vizibili în învățământul dual).
5. Înainte de a fi puncte de atracție turistice, obiectivele culturale sunt comoara comunității. Restaurate, ele devin un beneficiu pentru comunitate, un reper educațional, o mândrie pentru locuitori și un magnet pentru turiști.
6. Trecutul, scuturat de praf, poate fi o importantă resursă a modernității. Dar preferăm să trăim pe termen scurt, nu avem memorie. Nici nu anticipăm, de altfel, ce ne rezervă viitorul. Nu învățăm din greșelile trecutului, nu ne respectăm cu adevărat eroii, ne limităm la câteva cunoștințe acumulate la școală, și acelea influențate de dogme. Elie Wiesel spunea așa: „Cultura nu există fără memorie. Fără memorie, nu ar exista nici civilizație, nici societate și nici viitor.”
7. Diversitatea culturală, mai răspândită decât cred unii, e o tematică ignorată, acoperită de straturi de moloz încă din vremurile comuniste, și care iese ușor-ușor la iveală. Câtă bogăție să poți înțelege modul în care trăiesc și azi lipoveni, machedoni ori evrei, polonezi, romi, maghiari, germani, sârbi… alături de români.
8. În ciuda potențialului său, turismul românesc crește încet și haotic. Ne lipsesc adesea reflexe primare, începând cu incapacitatea de a construi toalete, dar și magazine de suveniruri (autentice). Lipsesc informații de bază despre obiectivele turistice, noi încă mai imprimăm pliante în timp ce alții profită de digitalizare pentru a oferi vis și experiențe turistului, la schimb cu binefacerea financiară pe care acesta o reprezintă.
9. Și în timp ce antreprenorii învață din mers ce să le propună clienților, autoritățile se scufundă în nepăsare, interese electorale sau imobiliare și se tot întreabă retoric și etern cum să cedeze puțină putere, să asigure o guvernanță sănătoasă și transparentă în folosul comunității și să colaboreze cu mediul privat.
10. Serialul lui Charles Ottley face mai mult pentru turismul românesc decât ani de strategii inerte și sterpe. A venit vremea și pentru noi să ne cunoaște mai bine țara, să încurajăm ce ne diferențiază de alții, să oferim calitate pentru prețul cerut.

Post-scriptum. Din păcate, pandemia si criza economică în curs de instalare afectează major acest domeniu economic. Cum mobilitatea noastră a scăzut dramatic, atât în scop de business, cât și personal, impactul asupra veniturilor obținute din turism și a locurilor de muncă va întoarce industria cu ani în urmă. După ce va fi trecut taifunul, cei care vor ști să profite de oportunități și de nișe de piață vor fi câștigători. Dar până atunci, întreaga industrie este puternic afectată de carantină și de măsuri administrative, care nu sunt deocamdată compensate cu vreun plan de relansare. Sunt doar măsuri pe termen scurt, de supraviețuire. Unde vom mai călători la anul?

Photo by Bogdan Todoran on Unsplash