Revista presei economice din săptămâna 21-27 august
28 octombrie 2021
Nu mai e niciun dubiu că traversăm – chipurile împreună, în realitate, profund dezbinați – furtuna perfectă, definită în dicționare ca un cumul de factori potrivnici care își arată forța dărâmând tot. În ceea ce a fost sau a părut până de curând a fi o țară, adică un stat, și mai nou un teritoriu, cum bine îl numește scriitorul Radu Paraschivescu, se petrec în același timp și un cutremur, și inundații catastrofale, și secetă, și molimă. Toate vor să spulbere coliba unchiului Gică.
Când cineva se clatină pe picioare, încă amețit după șocul primei lovituri date de pandemie, dă-i brânci și culcă-l la pământ, bagă un upercut, fă-l KO! Cam asta pare să fi gândit așa-numita clasă politică în ultimele două luni. Când părea că înmuguresc șansele unei reveniri economice prea strident și cam fără temei clamate de autorități, a început pârjolul. În plină pandemie, avem guvern interimar… care nu poate, care nu vrea, care nu știe.
Avem criză sanitară. Vedem toți bilanțurile zilnice, așa cum vedem și eșecul recurent al autorităților de a gestiona situația. Catastrofală a fost și comunicarea. Ne emoționează eforturile unor medici care muncesc până la epuizare ca să mai salveze ce se poate salva, așa cum ne stupefiază cum de unii dintre ei mai au dreptul să profeseze. Ne revoltă prefăcătoria cu vacanța impusă a elevilor. Ne lasă muți de uimire gafele din ordonanțele guvernamentale și ne fac să ne întrebăm cine le scrie, câți ani de experiență are, ce CV, cum de a fost angajat, o fi dat concurs? (De inserat emoticon cu râs amar, sardonic.)
Avem și criză energetică, normal. Măcar pe aceasta nu o trăim doar împreună cu vecinii noștri bulgari. Și aici e „de vină” un cumul nefericit de factori: nu a bătut vântul în Marea Nordului, primăvara a fost mai rece și mai lungă decât în alți ani, jocurile politice majore, potrivit șefului diplomației europene, anvergura ambițiilor verzi ale Uniunii Europene etc., etc. Stupefiant ni se pare că liderii europeni și români se comportă, mai nou, ca niște spectatori care plâng din sală la tragedia de pe scândura scenei, când de fapt ei sunt actori și, mai mult, ar trebui să fie regizori.
Formularea „furtuna perfectă” vine din meteorologie, firește. La noi, provine din… prostie! La care s-au adăugat ceilalți factori pe care, din nefericire, am învățat să-i acceptăm ca fiind firești, așa cum sunt vântul sau ploaia în lumea civilizată: corupție, nepotism, sistem clientelar, șpagă, scurtătură, corupție, incompetență crasă, nesimțire în stare pură, de studiu, nepăsare, „merge și așa”, corupție, inconștiență, „o mână spală pe altă și dă de mâncare și la partid”, minciună și câte și mai câte. Ca ingrediente mai noi, observăm că în efortul de a declanșa furtuna perfectă și-au făcut apariția cinismul (pe ăsta l-am mai simțit pe pielea noastră bătătorită când a intrat elefantul în cameră) și chiar reaua-voință (în premieră).
În România, mediul privat de afaceri este și el fie dezbinat, fie purtătorul mesajelor și intereselor diferiților stakeholderi. Rar se coalizează o masă critică de opinii asumate pe subiectele care tulbură business-ul. Acum ne aflăm într-un asemenea moment. Mai toate anchetele de climat investițional ale camerelor de comerț străine arată o depreciere (bruscă și neașteptată) a încrederii investitorilor în stabilitatea sistemului și într-un climat favorabil afacerilor. Se solicită în cuvinte politicoase stabilitate politică și luarea de măsuri ferme pentru a stăpâni dezastrul sanitar. Altfel? Altfel, scapă cine poate, dar cum? Cu ce preț, știut fiind că statul român nu are mijloacele de a compensa pierderile suferite în pandemie și, mai mult, nici când își ia angajamente ferme nu le onorează?
Cine a zis că suntem un stat eșuat a avut, culmea, dreptate. Așa cum e culmea cine a zis-o. În loc să ne confruntăm cu „marea demisioneală postpandemică” anunțată de pe meleaguri americane, noi ne vom confrunta din nou cu creșterea migrației. Să vedeți în ce ritm vor fugi tinerii din țară! Și atunci să te ții și să observi din nou de pe margine că e criză mare pe piața muncii…
Mai țineți minte că, la începutul lunii octombrie, am scris pe contul nostru de LinkedIn că „furtuna” va fi cuvântul lunii? Suntem triști că am avut dreptate. Partea bună, căci mereu există și o viziune (mai) optimistă asupra realității, este că orice furtună, fie ea perfectă sau nu, este urmată de acalmie și apoi de vreme bună. Și asta ne face să mergem înainte, să strângem rândurile și să răzbim.
„Pescarii știu că marea e periculoasă și că furtuna e înspăimântătoare, dar lucrurile astea nu li s-au părut niciodată un motiv suficient ca să rămână la țărm.” (Vincent Van Gogh)
Photo by Torsten Dederichs on Unsplash
Articole similare:
Abonează-te la newsletter: