HR-ul cu ȘINĂ și prejudecățile capsate în jurul lui

Zilele acestea, HR-ul a făcut obiectul destul de multor articole pe bloguri și alte platforme online. Bine, nu HR-ul în integralitatea lui, ci mai ales partea de recrutare, sabia când de oțel, când de plastilină a luptătorilor din breaslă (în funcție de cine relatează lucrurile: candidatul respins, cel ales sau observatorul/ expertul atotștiutor).

Am citit, de pildă, că e cumva OK să întârzii nu doar la interviul de recrutare, ci și la proba practică de după și, drept răsplată, să primești postul la care ai candidat. Acceptând situația, autorul articolului arată astfel cât de deschis e la minte, cât e de lipsit de idei preconcepute și de vizionar, nu ca alți recrutori conțopiști, sclavii dosarelor cu șină și ai CV-urilor inutile și prăfuite. Ca să-și susțină argumentația, adaugă că întârziata devenită angajată s-a dovedit a fi extraordinară, a promovat spectaculos și, ce să vezi, nu a mai întârziat în veci. O fi avut noroc, nu zicem! În general, oamenii nu se schimbă prea mult și, în niciun caz, peste noapte, dar haideți să credem că așa s-a întâmplat… Și totuși.

„Coborând” în lumea regulii, nu a excepțiilor, ni se pare oarecum superfluu să reamintim de ce nu e OK să întârzii, uneori fără să anunți, dar o facem, cu riscul de-a părea lipsiți de imaginație și de fler de recrutor.

Considerație și profesionalism

A întârzia în viața civilă e considerat o lipsă de politețe, de curtoazie și considerație la adresa celui care te așteaptă. S-a inventat „sfertul academic” și oarecum ești înțeles dacă te ascunzi în spatele lui. În viața profesională e parcă ceva mai mult: s-o spunem pe șleau, întârzierea denotă lipsă de profesionalism.

Recrutorul sau angajatorul pe care-l lași să te aștepte are, poate, programate mai multe interviuri consecutive în acea zi, din oră în oră. Dovedești că ești exclusiv centrat pe propria persoană și scurtezi de fapt din timpul care îți e alocat, ai mai puțin timp să te prezinți, să pui întrebări, să câștigi (dacă mai e cazul) ș.a.m.d.

Să ne imaginăm și scenariul că interviul de angajare la care întârzii are loc cu o firmă de recrutare. Crezi că recrutorul își va asuma riscul să te propună pe lista scurtă în fața angajatorului final, fără să se teamă că vei recidiva și, astfel, se va descalifica în fața clientului?

Ca să n-o mai dăm pe după plop, lipsa efortului de-a pleca de acasă la timp demonstrează cam cât te interesează în mod real jobul… În general, cam știm cât facem cu mașina, metroul sau tramvaiul din punctul A în punctul B sau măcar ne putem uita pe o aplicație de profil.

Nu în ultimul rând, da, uneori își bagă neprevăzutul coada, deși tu ți-ai luat toate precauțiile: de pildă, intersecția pe care trebuia să o traversezi s-a blocat în urma unui mic accident. N-ar fi rău dacă ai include și o marjă de timp ca să fii sigur că ajungi la vreme la întâlnire.

Sfatul de final e atât de simplu: organizează-ți mai bine agenda și mai ales, anunță-ți interlocutorul că vei întârzia. Poate are timp să aștepte ori poate reprogramezi. Decât un interviu trunchiat, cu un recrutor grăbit și un candidat enervat și transpirat, mai bine o reprogramare în tihnă.

Cam atât pentru azi. Vom lua în vizor și alte stereotipuri asociate cu HR-ul și recrutarea, cele pe care specialiștii le numesc „bias”-uri. Primul la care ne-am gândit se referă la un alt subiect la modă: angajarea în funcție de „vibe”. Ce-o fi? Continuarea în episodul următor.

Photo by Andy Beales on Unsplash