Restructurat, dar nu înfrânt: noi provocări la interviu
21 noiembrie 2019
Știm toți care sunt destinațiile predilecte pentru city break-uri ale românilor: Roma, Milano, Barcelona, Viena, Berlin ș.a.m.d. Când ați auzit ultima oară pe cineva că se duce într-o astfel de excursie de câteva zile la Belgrad, la Sofia sau la Cracovia (care e o veritabilă bijuterie)? Ei bine, am avut la un moment dat ocazia de a lucra la Belgrad și, implicit, să cunoaștem orașul mai bine. Deși nu se află pe lista clasică de destinații turistice, e un conglomerat cu adevărat interesant și cu potențial de dezvoltare considerabil.
În toată Serbia șomajul scade vertiginos, ajungând la cel mai scăzut nivel din 2008 încoace, undeva în jur de 10%. Salariul minim este de 308 euro pe lună, în creștere accelerată (peste 30% în ultimii 5 ani). And growing… Desigur, Belgrad este steaua din fruntea Serbiei și se laudă cu rezultate mult mai bune decât restul țării. Se profilează ca o putere regională și sunt deja o serie de multinaționale care și-au deschis sedii/ clustere regionale în capitala Serbiei. Așadar, dacă mâine ți s-ar propune un job la Belgrad, te-ai duce? Dacă da, iată ce experiențe te-ar putea aștepta.
Prima impresie pe care ți-o lasă orașul e că e viu, trepidant, plin de contraste și de amestecuri surprinzătoare, oriunde ai întoarce privirea.
Apropo de priviri, când mergi pe stradă, oamenii ți se uită direct în ochi, ceea ce poate fi puțin intimidant, până te obișnuiești. Chiar și când se grăbesc, trecătorii nu prea merg cu capul în jos. Ai senzația că ești înconjurat de persoane autentice și, cu siguranță, puternice. Vezi foarte puține zâmbete false – la propriu și la figurat. Efuziunile afective exagerate și îmbrățișările „călduroase” încă nu au pătruns în mediul de afaceri de aici. Îmbrățișările sunt rezervate familiei sau prietenilor apropiați.
Pentru cetățeanul mediu, traiul de zi cu zi e destul de scump și, prin urmare, se muncește mult la Belgrad. Angajații nu se sfiesc să rămână peste program și să pună osul la treabă atunci când e nevoie. Ședințele sunt însuflețite și, când se ambalează, participanții vorbesc destul de tare și răspicat, pentru că țin să-și apere ideile sau principiile. Ce-i în gușă și-n căpușă! Simți aceeași forță reprimată pe care o percepi și pe străzi. Oamenii spun ce gândesc, fie că-ți place sau nu. Sunt direcți, paroliști și, în general, serioși. Ce amintește de București e că, atunci când ceva nu se rezolvă pe cale oficială, întotdeauna se găsește un coleg care cunoaște pe cineva care cunoaște pe cine trebuie, dă un telefon și gata. Din păcate, instituțiile statului seamănă și ele cu cele din România – și ca mod de lucru, și în ceea ce privește relaționarea cu cetățenii sau cu partenerii.
Dar locuitorii din Belgrad știu și să se relaxeze, cel puțin la fel de intens precum muncesc. Vara, Belgradul e un oraș al teraselor, atât în centrul când maiestuos, când plin de cotloane,cât și în cartierele periferice. Se mănâncă bine și relativ ieftin la vecinii noștri. Petrecerile sunt de-a dreptul epocale, „stropite” (ca să folosim un eufemism!) cu alcool din belșug. Dacă ajungi la o chermeză într-unul din restaurantele plutitoare de pe râul Sava, atmosfera e atât de trepidantă, încât ai, la propriu, senzația că barja a luat-o la vale și ajungi în Dunăre, la Porțile de Fier. Toată lumea dansează. Partea frumoasă e că a doua zi se întoarce la serviciu ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Work hard, party hard!
Încă nemolipsiți de morga corporatistă și de obligatoriile comportamente șablonarde care decurg din ea, angajații tind să povestească la serviciu și o mulțime de lucruri personale. Poți, de exemplu, afla în numai trei zile că vecina ta de birou trece printr-un divorț urât de soțul ei, care e, culmea, avocat specializat în divorțuri. Evident, din acest punct de vedere, nu se poate generaliza.
Bariera lingvistică e serioasă în afara cercului multinaționalelor sau al generației tinere, așa că este posibil să te confrunți cu dificultăți în anumite medii ori în lucrul cu oamenii din echipă. Și de la fereastra corporației din București, pare că toată lumea vorbește engleză, dar, desigur, dacă ai descălecat și în teren, știi că lucrurile nu stau deloc așa.
În fața unor oameni atât de deschiși, de altruiști și de mândri, e bine, totuși, să știi de la bun început ce subiecte trebuie să eviți. Au trecut numai 20 de ani de când peste Belgrad au căzut bombe lansate de forțele aliate. Sediul Radioteleviziunii Sârbe și al Ministerului Apărării au fost grav afectate și ruinele stau în continuare mărturie. Populația a trăit luni de zile în teroare. Rănile de atunci nu s-au închis încă și controversele sunt vii. Dacă ești expat în Belgrad, cel mai bine e să nu pui întrebări incomode și numai dacă te împrietenești cu cineva, ai ocazia să afli mai multe.
Apoi, nu spune că îți place Federer 🙂 și du-te la petrecerile de stradă prilejuite de victoriile lui Djokovic, pentru că atmosfera e pur și simplu fantastică. Belgrad e genul de oraș în care chiar simți că trăiești, cu bune și cu rele. Cam asta a fost, pe scurt, experiența noastră acolo. Voi ce știți despre Belgrad? Nu aveți senzația că vine tare din urmă?
Photo by Marija Zaric on Unsplash
Articole similare:
Abonează-te la newsletter: