Jurnal de outplacement, în pandemie. Happy-end

Luna martie 2020, an de pandemie. Începem curajoși un nou proiect de outplacement, prilejuit de închiderea unei fabrici. E singurul angajator industrial din zonă care face parte dintr-un grup internațional. Plătește salariile la timp, la fel și orele suplimentare, oamenii se simt respectați. Și nu-i puțin lucru în România!

Fiecare salariat beneficiază în pachetul său compensatoriu atât de un număr de salarii (mai generos decât media pieței), cât și serviciile noastre de outplacement.

Discuțiile individuale cu fiecare salariat confirmă NEÎNCREDEREA. Oamenii nu cred că se pot reangaja la vârste înaintate. Nu au încredere în alți angajatori de zonă, reputați pentru că nu-și onorează angajamentele față de salariați. Nu cred nici că vor obține venituri asemănătoare la noile joburi. Nu în ultimul rând, nu au mai auzit niciodată despre outplacement, deci sunt neîncrezători în șansele lor de reangajare.

Ne înarmăm cu perseverență și spirit pozitiv și progresiv, punțile se leagă, oamenii acceptă să fie ajutați, păstrează legătura cu consilierul și se bucură pentru fiecare reușită.

Timp de 6 luni, îi sprijinim în căutarea unui nou job. Începem însă cu o pauză, carantina generalizată nu permite deplasarea pentru interviuri și oricum majoritatea angajatorilor au înghețat recrutările în lockdown.

Cum a evoluat comportamentul participanților?

Observația principală este FRAGILITATEA salariatului în astfel de zone. Puțin mobil, abia dacă se poate deplasa 5-10 km în afara orașului. Lipsesc cu desăvârșire legăturile dintre orașe vecine ori prețul transportului privat e prohibitiv. Puțin format, este dependent de joburi necalificate, pe salariul minim, în condiții dificile. Cei câțiva salariați supracalificați au avut de unde alege un job, chiar și atunci când se apropiau de pensie. În final, în astfel de zone, oamenii preferă să lucreze la negru, pe un salariu mai mare, decât să muncească pe salariul minim la un angajator necunoscut. Astfel de decizii îi fragilizează și mai mult pentru viitor. Dispar anii de cotizație pentru pensie, dispare asigurarea medicală, e o soluție de criză.

În general, oamenii au preferat să aștepte ca angajatori pe care-i cunoșteau, în zona lor de confort, să-și dezghețe proiectele.

O mică parte s-au deschis către piață, și-au înfrânt scepticismul, și au mers la interviuri. 1,2, … poate 3 în câteva luni, zona fiind în bună parte dezindustrializată, cu puțini angajatori compatibili.

Abia câțiva, mai curajoși sau dispunând de un mijloc de transport personal, au acceptat să lărgească aria geografică de căutare și au mers la interviuri în diferite colțuri ale țării.

Alții s-au concentrat să găsească joburi în sectorul public. Depun dosare și așteaptă. Regulile jocului în sectorul public sunt diferite, e lucru cunoscut, dar slujbele sunt stabile.

Altădată s-ar fi grăbit câțiva să plece în străinătate la muncă, însă acum pandemia le-a schimbat planurile. Toți au rămas în țară.

La ce servește outplacementul?

Dacă-i vorba și de căutarea unui job, atunci rezultatele înseamnă un număr de interviuri, ba chiar reangajarea. În acest caz, efortul pentru a propune interviuri a fost mai mare decât de obicei. Nici zona și nici perioada nu ne-au ajutat. A fost nevoie de cel puțin 14 aplicații pentru a obține 1 interviu. A fost nevoie de cel puțin 2 interviuri ca să obținem oferte de job.

La final, 76% dintre salariați și-au găsit un job nou în câteva luni, iar în total 98% au soluții profesionale acceptate integral. Astfel, au fost și salariați care au renunțat la căutarea de job ca să urmeze un curs de formare profesională, care s-au pensionat ori care au rămas alături de nepoți, acasă. Câțiva au intensificat micile afaceri de familie pe care le aveau, profitând de faptul că se pricepeau la construcții din mai vechile experiențe italiene ori spaniole.

În 2021, se vor face restructurări. Respectarea legii și concedierea salariaților cu 2-3 salarii compensatorii nu le rezolvă problema de a rămâne fără loc de muncă. Poate vor beneficia de șomaj, e cazul fericit, când metoda aleasă e cea a concedierii colective. Dar altfel, se vor regăsi singuri în piața muncii, în plină criză. Azi li se întâmplă lor, mâine ți se poate întâmpla ție ori mie, roata norocului se întoarce la un moment dat.

Photo by Diana Parkhouse on Unsplash