Ne e simpatic sau nu ”angajatul-bumerang”?

Spicuim din dicționarul de tendințe în resurse umane… Azi, vorbim despre ”boomerang employee” sau acel angajat care a decis să plece din companie la un moment dat și dorește să revină. Îl primiți sau nu? It’s complicated… cum se spune pe o rețea socială.

Nu e defel neobișnuit ca un angajat să demisioneze în căutare de noi modalități de a se îmbogăți profesional sau personal: unii încearcă un start-up, se apucă de gătit sau de blogging, alții se hotărăsc pur și simplu să călătorească prin lume. Sau, mai aproape de România, unii au auzit că dă bine să nu rămâi prea mulți ani în aceeași companie, ca să nu pari prăfuit și plafonat… Iarba e mereu mai verde la vecini!

Vorbind despre posturi de management, cele mai multe companii aveau în trecut reguli clare referitoare la această categorie de salariați și refuzau să-i primească înapoi. Presiunea recrutării și dificultatea de a găsi salariați potriviți au determinat mulți recrutori să-și schimbe abordarea. Mai nou, ”angajații-bumerang” se bucură, îndeobște, de o bună primire. Desigur, dacă au plecat în mod civilizat din companie.

Căci aici ne doare cel mai tare. Pe la noi, se întâmplă ca bumerangul să aibă o traiectorie neobișnuită, ca de rachetă cu cheiță defectă, care nu prea se mai întoarce la locul lansării. Și credem că unul dintre motivele esențiale ale acestei încălcări a legilor fizicii (?) e dat de modul în care au loc despărțirile profesionale: cu parapon și cu traversat strada dacă îl vezi pe dezertor/ trădător. Ni se par destul de rare plecările care lasă ușa deschisă, de orice parte o fi ea: a angajatului sau a angajatorului. Ca să se înmulțească și la noi ”angajații-bumerang”, trebuie să învățăm să ne spunem ”la revedere” cu mai multă înțelegere și bunăvoință…. Poate și cu obiectivitate? În outplacement analizăm inclusiv motivele care au determinat plecarea unui manager și afirmăm cu tărie că NICIODATĂ versiunea salariatului nu corespunde cu ce am aflat de la angajator. Cine are dreptate? Nici nu e relevant. Relevante sunt condițiile în care s-a produs despărțirea: predomină sentimentul de nedreptate sau mulțumirea de a fi găsit o cale satisfăcătoare pentru ambele părți?

Dacă, totuși, plecarea s-a făcut în bune condiții, la întoarcere ”angajatul-bumerang” are de analizat dacă motivele care l-au determinat să plece mai sunt de actualitate. Cu siguranță, readaptarea cu succes nu înseamnă să te întorci cu coada între picioare, ci o ocazie de-a lucra din nou împreună!

Pentru echipa de resurse umane, întoarcerea vine cu destule avantaje, fiindcă acest tip de salariat cunoaște organizația, cu bune și rele, are rețele de contacte și informații deja dobândite. Dar, dacă rănile vechi nu sunt vindecate, loialitatea va fi greu de obținut.

Pornind de la ideea că reprimirea foștilor angajați a devenit noua normalitate, voi cum v-ați pregătit să mențineți legătura cu cei care pleacă?

Photo by Felix Dubois-Robert on Unsplash