Nu e situație de criză fără știri false, nu-i așa?

Față de anul de „grație” 2008, actuala criză pare cu adevărat gravă și, cel puțin deocamdată, cam fără ieșire. Și chiar e. Se întrezărește o portiță de scăpare, dar va mai trece ceva timp până om răsufla ușurați. Impactul ei începe să reverbereze în toate straturile existenței noastre: viață personală și familie, carieră, chiar și sănătate sau bunăstare mentală, (absența sau diminuarea unor) venituri, lipsa de perspective sau de oportunități, șomaj, incertitudine, spaima continuă de a te molipsi… Pare că e din ce în ce mai greu să ne păstrăm echilibrul sau obiectivitatea, această amăgire care ne ține în funcțiune. Peste toate astea se suprapune și nevoia permanentă de a ști ce se petrece în lume, făcând în același timp față dezinformării care vine ca un tsunami din toate părțile. Apoi, culmea, intervin suprasaturația și plictisul: în martie, ne uitam în fiecare zi la câte cazuri de infectare sunt, acum știm că sunt cu miile, ne-am obișnuit și trecem la alte știri, în timp ce ne întrebăm câte sunt cazuri noi și câte sunt retestări și tot așa.

Această criză a venit nu doar cu panică sau îngrijorare, ci și cu o dilemă. De unde să-ți mai iei informații credibile? Pe cine să citești? Pe cine să… iertat fie-ne cuvântul, să mai crezi? Abundă internetul de fake news. Unele sunt grosiere și sfidează inteligența oricărei persoane cultivate, altele sunt mai bine ticluite și infiltrează, în mod insidios, îndoiala în orice. Multe voci cer o redefinire a însuși termenului de fake news. Anume, aceste știri sunt făcute și diseminate cu scopul expres de a induce în eroare, de a dezinforma, de a manipula. Ele presupun o intenție clară și efectul lor se propagă prin canale pe cât de „oculte”, pe atât de vizibile – și ne referim aici la social media. Nu vrem să atingem subiectul fierbinte al răspândacilor, ca să nu cădem pradă vreunei teorii a conspirației.

Pe de altă parte, tindem să selectăm și să prioritizăm informațiile în funcție de percepțiile și convingerile noastre, în detrimentul celor, poate, corecte sau credibile. Mai exact, citim dimineața știri despre criză de pe site-ul X, nu și de pe site-ul Y – pe care îl detestăm, pentru că nu suntem de acord cu politica editorială. Să ne gândim apoi și la conturile noastre personale: Twitter, Facebook sau Instagram. Desigur, urmărim și aici în genere persoane care au opinii sau gusturi similare cu ale noastre sau cărora le admirăm talentul la scris. În mod inconștient, avem tendința de a respinge ceea ce nu ne convine. Dar lenea cognitivă este propice dependenței de știri false. Omul adoptă prima idee recepționată și nu depune eforturi pentru a se documenta pe cont propriu. Deși justificabilă, în contextul creșterii exponențiale a cantității de informație și a vitezei de propagare, această atitudine e profund dăunătoare.

Toți – inclusiv noi – trăim în ceea ce se numește mai nou „o bulă”. Ce putem face, pe termen scurt?

• Să ne bazăm pe fapte și știință, nu pe vorbe, zvonuri și credințe răsuflate.
• Să ignorăm știrile de tip clickbait și în general, să evităm (însă numai după ce le-am verificat) publicațiile care nu cunosc alte metode de a-și atrage publicul.
• Să verificăm informațiile bizare folosind surse credibile, în general să nu înghițim conținut media nemestecat și nedigerat.

Sunt reflexe de bază, valabile atât în viața personală cât și în cea profesională. Mai larg, fenomenul știrilor false crește necesitatea de a promova transparența și de a cultiva cu alte metode nivelul de încredere al opiniei publice în politicile publice și în vocile autorităților, dar și în comportamentul etic al organizațiilor profesionale și al companiilor, adică al celor care ne influențează viața, activitatea și sănătatea. Chiar dacă adevărul e relativ și 1+1 „nu face” mereu 2, totuși faptele și cifrele sunt fapte și cifre. Trebuie să facem efortul de a le căuta și de a le decela de zgură, altfel vom intra în alt soi de criză… Per ansamblu, societatea pare că se va vindeca destul de greu de data asta.

Photo by Nathan Dumlao on Unsplash