Oglindă, oglinjoară, cine e cel mai bun angajator din ţară?

Tot mai multe doamne şi domnişoare, atunci când îşi iau oglinda în braţe, mărturisesc că cea mai mare grijă a lor nu e frumuseţea, ci găsirea unui angajator bun. Asta dacă nu cumva vor să devină propriul lor angajator. Valabil şi pentru distinşii domni.

Aşa că ne-am propus să ne concentrăm pe peţitorii profesionali din România şi să desluşim care dintre ei ar putea fi Făt-Angajator.

Ce înseamnă un angajator bun?

Întâi de toate,  pentru a-l găsi, să ne lămurim ce implică “bunătatea” la angajator. Din perspectiva angajatului, acesta îşi dovedeşte stilul de management atât în vremurile bune, când munca şi profitul se menţin la cote îmbucurătoare, cât şi când lucrurile încep s-o ia la vale, sub influenţa factorilor contextuali.

Daniel, grafician – „Eu sunt mulţumit de angajatorul meu. Şi-a ţinut promisiunile făcute la interviu iar mediul de lucru este plăcut. Îmi oferă libertatea să mă desfăşor, pentru că jobul meu e genul de job ce implică mai mult iniţiativa proprie decât muncă în echipă iar pentru acest lucru, am nevoie de încrederea colegilor şi a angajatorului meu. Un angajator bun este flexibil şi se adaptează nevoilor angajatului.”

Maria, contabil – „Fostul meu angajator punea foarte multe presiuni şi nu oferea suficientă motivaţie pentru a se realiza un echilibru. Atunci când volumul de muncă este mare, trebuie să îi oferi angajatului condiţiile propice pentru a livra rezultate de calitate. Iar asta implică şi factorul financiar. Cred că ceea ce trebuie să înveţe angajatorii din România este să ofere motivaţie.”

Luca, project manager – „N-aş putea să spun ceva care să fie valabil pentru toţi angajatorii. Probabil criteriile pentru un angajator din domeniul meu sunt diferite faţă de ale unui director de spital, să zicem. Eu am venit aici pentru că angajatorul meu îmi oferă suficiente oportunităţi să mă dezvolt. De când sunt aici, am schimbat 3 poziţii în interiorul companiei. Un angajator bun îi permite şi-şi încurajează angajatul să crească.”

Florin, lucrător comercial – „În primii ani de job, totul a mers bine. Dar apoi a venit criza iar atitudinea angajatorului s-a schimbat total. Nu spun c-ar fi trebuit să-şi rupă de la gură ca să ne dea nouă bani de pâine, dar transparenţa comunicării s-a pierdut, presiunile s-au adunat iar pe noi ne-a prins la mijloc, până când am rămas fără job, în mijlocul furtunii. Cred că ar fi mai uşor chiar şi pentru angajator ca soluţiile în perioadele de criză să le găsim în echipă.”

Însumate testimonialele celor intervievaţi, angajatorul ideal este flexibil, îşi motivează trupele şi oferă oportunităţi de creştere profesională; deciziile se iau în echipă, există chimie între oameni şi şefi, iar compania reacţionează solidar inclusiv în situaţii de criză. Exact contextul în care a apărut şi serviciul de outplacement, pentru angajatorii cărora le pasă de viitorul salariaţilor de care se despart. Dar aceasta este deja o altă discuţie. Am mai adăuga şi responsabilitatea socială în comunitate, chiar dacă acest atribut rămâne aspiraţional în România.

Bun. Găsim aşa ceva în România?

În 2016, IRES a condus un studiu despre “Calitatea vieţii la locul de muncă”. În marile oraşe – unde s-a desfăşurat cercetarea – 62% dintre angajaţii consultaţi sunt satisfăcuţi de locul lor de muncă. Recunosc că angajatorii au făcut eforturi de creşteri salariale, de îmbunătăţire a spaţiului de lucru şi modernizare tehnologică.

Nu toată lumea e mulţumită însă! Insatisfacţiile provin din stagnarea salariilor sau eliminarea unor beneficii (27%), volumul mare de muncă, managementul defectuos al firmei, creşterea nivelului de stres (câte 10% fiecare). Oare când vorbesc despre angajatorul lor, salariaţii se gândesc şi la timpul pe care-l petrec în drum spre muncă? Situaţia noilor cartiere de birouri din Bucureşti se agravează pe zi ce trece.

Că să se remarce, Făt-Angajator poate fi şi generos. Oferă salarii atractive şi beneficii din ce în ce mai diversificate, mai ales sub presiunea investiţiilor din zona serviciilor şi IT, în centrele urbane. Pentru sectoarele industriale şi oraşele mici, se evidenţiază angajatorii care au înţeles că nu poţi la infinit propune salariul minim pe economie şi aştepta în acelaşi timp ca salariaţii să fie productivi, competenţi, stabili, mobili…

În România, Făt-Angajatorii se vor din ce în ce mai atrăgători, mai ales cei veniţi din ţările calde. Nu toţi reuşesc însă o reţetă de succes. Se caută disperat noi metode de fidelizare, adaptate categoriilor de salariaţi din firmă, se promovează intens mediul de lucru colaborativ.

Făt-Angajator nu există. De aici începem discuţia!

Oricât de frumos s-ar ambala o companie, realitatea din teren – relaţia cu şeful direct, constrângerile de business, cultura reală a companiei – influenţează direct percepţia. Apar în fiecare zi platforme colaborative (precum Glassdoor de exemplu) care deschid perspective noi asupra celor mai cotaţi angajatori. Faci astfel o alegere informată! Pentru candidat, vestea bună ar fi să aibă de unde alege. Ai un spectru de alegeri posibile, le poţi exploata. Dacă eşti bine pregătit şi contribuţia ta este dorită de angajator, ai motive să fii optimist.

Studiul IRES ante-menţionat cercetează şi încrederea în gradul de încredere în viitorul profesional. Când e vorba de şansele de identificare a unui nou loc de muncă, 42% dintre cei intervievaţi consideră că acest lucru ar fi greu de realizat. Încrederea creşte odată cu nivelul de educaţie (41,5% dintre cei cu studii superioare) şi valoarea salariului actual (44,1% dintre cei cu salarii de peste 2000 lei net). Sexul, mediul de locuire, vârstă şi lucrul în mediul privat sunt predictori de succes.

Este exact lucrul pe care îl facem cel mai bine în outplacement: creştem şansele de angajare şi în multe situaţii şi încrederea în forţele proprii ale celor cu care lucrăm. Şansele de succes cresc indiferent de vârstă, nivelul profesional sau localitatea în care te afli.

Photo credit: Unsplash.com