Pe tine ce te face să te scoli dimineața ca să mergi la job?

Bună dimineața! Urlă ceasul deșteptător sau zbârnâie alarma presetată de la telefon, după caz. Juri că mai târziu o să-i schimbi iar melodia, pentru că simți că-ți cade tavanul în cap când o auzi. Dacă primul tău gând e: aoleu, azi e luni/ marți/ miercuri/ joi/ vineri (cu un licăr de speranță la pachet cu cea din urmă) și trebuie să mă duc la job, avem o problemă. Dac-ai ajuns să-ți botezi slujba „scârbiciu”, „jug”, „plantație”, „malaxor” sau altele asemenea, e și mai rău. Poate fi vorba chiar de un caz extrem de „jobsilla”! 🙂

Și nu, nu înseamnă că ți-e silă de propriul job pentru că ai salariul mic sau îți detești șeful. Nu numai asta, mai exact. Înseamnă în mod prioritar, credem noi, că simți că munca ta nu are SENS. Iar sensul pe care îl dai muncii înseamnă mai mult decât satisfacția pe care o obții din ea. Din punctul nostru de vedere, ingredientele sunt următoarele. Știi că munca ta are SENS atunci când:

• Te dai jos din pat dimineața și, după ritualurile de rigoare, te gândești – atenție, fără panică și stres! – la ce ai de făcut. Poate îți vine o idee bună și ți-o notezi. Te uiți în agendă și te pregătești mental pentru o întâlnire. De fapt, abia o aștepți, pentru că interlocutorul e un personaj cu adevărat interesant. Nu-ți propui să învingi cu orice preț în tot ce faci și să ai ultimul cuvânt în tot ce spui. Îți propui să faci ce ai de făcut, cât de bine poți și într-un fel care să spună ceva despre tine.
• Îți înțelegi locul, rolul și contribuția în organizație, în raport cu obiectivele majore ale acesteia. Știi că aportul tău, mic sau mare, face parte dintr-un ansamblu, a cărui funcționare o cunoști. Altfel spus, știi de ce lucrezi și, foarte important, în ce direcție, nu ai senzația că pedalezi în gol, că munca ta rămâne neatinsă într-un sertar (asta dacă o printează cineva) și mesajele tale zac necitite în eter. E important și să aderi la valorile și misiunea companiei și să ai senzația că te reprezintă și pe tine, măcar parțial. Din păcate, acestea au devenit în ultima vreme doar niște cuvinte goale, publicate într-un colț pe website-ul companiilor. Angajații nu le cunosc și nu prea se obosesc să le citească, dar nu poți funcționa cu succes într-o organizație care-și propune, de pildă, să ofere asistență migranților, să-i facă pe oameni fericiți sau să introducă inteligența artificială în domeniul HR-ului, dacă ție nu-ți pasă. Simpatia pentru obiectul muncii tale nu e suficientă. E nevoie de empatie – mai ales când lucrezi cu oameni.
• Vezi și te bucuri de rezultatele finale ale efortului tău. Încă și mai bine, acestea sunt apreciate de colegi, de parteneri, chiar de concurență… Cunoști procesele care duc la ele ca pe propriul tău buzunar, dar îți rezervi în permanență dreptul să inovezi, să adaugi ceva semnificativ, să găsești scurtături eficiente. Proiectul la care lucrezi te preocupă, te frământă și nu-ți dă pace, în sensul cel mai bun al cuvântului.
• Mai mult, contribuția ta nu se măsoară doar în volume, itemi, KPIs. În bună măsură, îți poți configura jobul, ideile pe care le ai sunt cu adevărat bine primite, ba chiar ești invitat să le duci la îndeplinire, să dezvolți subiectul până se coace un nou produs ori serviciu. Desigur, asta presupune un grad (mai mare) de autonomie și un management dispus să te implice în decizie. Nu puține sunt companiile care caută activ soluții pentru a spori gradul de libertate al salariaților. Asemenea proiecte se fac și în România, nu-s doar vorbe din cărți. Aruncă o privire aici și, eventual, oferă-i șefului cartea, de ziua lui.
• Ești un bun coechipier. Sunt puține joburile în care poți funcționa strict individual. În cele mai multe e nevoie de o echipă de diferite dimensiuni. Sensul muncii tale nu poate prinde formă fără colegi cu principii și standarde similare cu ale tale și nici nu poate exista dacă nu-i prețuiești.
• Atmosfera de la serviciu e în general agreabilă, favorabilă schimbului liber de idei și lipsită de presiuni inutile sau ranchiună. Atenție, însă, trebuie să participi și tu la ea. Am întâlnit uneori candidați la diverse joburi care ni s-au plâns de mediul de la serviciu, însă, când i-am întrebat ce au făcut ca să-l schimbe în bine, au tăcut. E ca și cum te-ai plânge de traficul infernal de pe un bulevard când, surpriză, tu și mașina ta contribuiți la aglomerația hulită.
• Ai ocazia să crești, să te dezvolți profesional, să înveți lucruri noi. Nu rămâi într-un blocaj al repetiției. Ești în competiție mai curând cu tine decât cu colegii. Te bucuri sincer când descoperi soluții inedite.
• Ți se pare firesc să-i ajuți pe cei din jur. Îți face plăcere și-ți vine în mod natural.
• Și, da, îți place ce faci! Ai putea să-ți treci jobul și la rubrica „experiență profesională”, și la hobby-uri, în CV. Asta spune multe despre pasiunea ta.
• Ajungi seara acasă nu bucuros c-ai scăpat, ci mulțumit de ce ți-a ieșit!

Desigur, nu am epuizat lista de ingrediente care dau sens muncii tale și-ți pot aduce senzația plăcută a împlinirii în meserie. Mai sunt și altele, de natură individuală, dar, toate la un loc sau în diverse combinații, te fac să te trezești ușor dimineața.

Abia apoi vin lianții care încheagă SATISFACȚIA față de jobul tău: salariu, sediu, distanță față de casă, bonusuri, promovări frecvente etc. Și ele contează, chiar foarte mult, dar nu îți oferă nici SENS, nici DIRECȚIE, ci doar te fac să te simți mai bine, cel puțin o vreme. După care, aproape sigur o să-ți dorești o tranziție în carieră.

Photo by Austin Chan on Unsplash