Pentru tine, ce înseamnă a avea în ziua de azi o carieră?

Lucrăm în domeniul resurselor umane de ceva timp și am văzut (destul de) multe în 20 de ani +… Am asistat la schimbările fundamentale de pe piața muncii și ne-am adaptat la ele. Am trăit vremurile când angajatorii urlau: „n-ai decât să pleci! Mai sunt încă zece ca tine sau chiar mai buni care așteaptă la ușă!!!” Am trecut de la slujbele din care oamenii nu se dădeau duși, de teama schimbării, la paradigma: „bref, m-am cam plictisit și am nevoie de o schimbare. Au trecut deja doi ani de când sunt aici.” Oferim servicii de consiliere de carieră și outplacement și, astfel, suntem în contact direct cu personalități și parcursuri de carieră surprinzătoare. Fie că sunt rectilinii ori cu schimbări de ritm abrupte, stabile sau sprințare, căutăm să înțelegem ce mai înseamnă conceptul de carieră în ultima vreme, pentru generația X, Y, Z? (Apropo, s-a terminat alfabetul. Știați că o luăm de la capăt, cu A?)

„Carieră” a avut întotdeauna conotații elitiste. Însăși expresia „a face carieră” te duce cu gândul la a realiza ceva, a avansa pe scara ierarhică, a deveni un nume în domeniul tău de activitate, a câștiga respect și recunoaștere. „Bărbat/ femeie de carieră” sunau bine pe Wall Street, în anii 1980, exact așa cum descria în best-sellerul său Michelle Obama: „Singurele limitări asupra altitudinii realizărilor tale sunt întinderea visurilor tale și dorința de-a munci din greu pentru ele.” Ca o paranteză, cartea are un titlu neinspirat în limba română: Povestea mea, în loc de cuvântul care vorbește de la sine din limba engleză, Becoming, dar oferă o lectură pasionantă despre ce însemna, în acei ani, să-ți construiești o carieră.

Dacă ar fi să segmentăm analitic tipologiile de carieră cu care ne întâlnim în mod regulat, am observat:

• Carierele ascendente, mult visate și denumite atât de plastic ”(corporate) ladder”. Orice ruptură este aici dramatică pentru ego, o întâlnim frecvent printre managerii de succes;
• Cariera motivată în special de statutul social (unde miza financiară e majoră);
• Cariera ca ocupație, modalitate de a-ți câștiga o pâine, dar fără vreun focus ori vreo ambiție precisă;
• Cariera ca experiență, o căutare constantă a sensului în viața profesională, uneori marcată de rupturi frecvente ori chiar de derive accidentale;
• Cariera așa cum și-au dorit-o părinții, unde contează să fii fiul/fiica unei persoane influente, capabile să te împingă de la spate sau să influențeze major deciziile de carieră, cel puțin în primii ani.

Odată cu schimbarea de generații, unii nu se mai regăsesc în tipologiile clasice. Nu mai doresc să fie numiți carieriști, mai ales pentru că sună și un pic rece, și un pic arivist. Oamenii vor să fie recunoscuți ca profesioniști, dar ca parte dintr-un întreg: soț/ soție, părinte, copil, artist, pasionat de sporturi extreme, călător, practicant de yoga, OM. Echilibrul dintre viața profesională și cea personală e noua mantră.

„Carieră” a început să însemne și: îmi place ceea ce fac, îmi sunt simpatici colegii, vreau să fiu apreciat, valorificat, înțeles când greșesc, ajutat să-mi depășesc slăbiciunile, încurajat când, poate, mă blochez. Presiunea pe angajatori e maximă. Angajații nu mai vor doar un job/ serviciu/ slujbă, ci o EXPERIENȚĂ de lucru. (OK, de acord, generalizăm întrucâtva, dar o facem de dragul argumentației.) Oamenii vor să știe că aportul lor la construirea unui automobil contează, că li se oferă ocazia de a se exprima, printr-un proces, printr-o culoare, printr-un șurub.

Din acest punct de vedere, dacă te uiți la un CV cu mai multe angajări în poziții similare sau diferite, succesiunea acelor joburi e sau nu o carieră? Care e acel factor în plus care te face să crezi că ai de-a face cu un profesionist?

Și mai observăm un lucru: tinerii tind să se refere la carieră cu o ușurătate dezarmantă. Vin, la 21 de ani, și spun că-și doresc o carieră în domeniul… să zicem, al vânzărilor, când de fapt, ei își doresc doar un job peste vară. Acesta e un lucru neconvenabil, se pare. „Carieră” înseamnă, pe lângă atributele de mai sus, și o doză de continuitate, care e un vector important al experienței profesionale.

„Carieră” a devenit și o chestiune foarte personală, deci. Și așa ar și trebui să fie, dacă are vreo însemnătate pentru tine… Voi ce credeți/ simțiți despre acest subiect, dragi cititoare și cititori?

Photo by 2Photo Pots on Unsplash