Piața muncii și a patra revoluție industrială

Într-o eră profesională a tranziţiei în carieră, generaţia actuală de resurse umane se „căleşte” la foc mediu, sub auspiciul noutăţilor tehnologice. Pe piața muncii actuală, comunicatorul de ieri este Digital Copywriter-ul de azi, care-şi îndeplineşte sarcinile, cu ajutorul unui generator de slogane şi al unui software de organizare a campaniilor. Vai de CV-ul lui dacă nu cuprinde şi-un giumbuşluc cu terminaţia „.com” în coadă. Recruiterul îşi „vânează” candidaţii online şi aşteaptă un soft care să-i sorteze oamenii şi să le detecteze autenticitatea, în funcţie de cuvinte-cheie şi expresii faciale. Poate nu este conştient că odată lansat acest instrument miraculos, vom cumpăra mai degrabă un soft decât un recrutor și abilitățile sale profesionale. Tehnologia avansează iminent, în ajutorul companiilor şi al consumatorilor. Dar dincolo de entuziasmul progresului, tehnologia transformă oamenii în prinţi şi cerşetori. Ne pregătim, oare, pentru a patra revoluție industrială? Să vedem ce zice piața muncii.

Peştişorul de aur ce ȋndeplineşte 3 dorinţe printr-un click

Salariul IT-iştilor crește an după an cu minim 15%, peste media creşterilor salariale. Iar asta pentru că oferta este mult mai redusă decât cererea de pe piaţa muncii, în contextul externalizării de activității, al dezvoltării de aplicații, programe, modele… toate digitale.

Consumatorii dependenţi de tehnologie determină companiile să se adapteze dacă vor să mențină dialogul deschis cu potențialii clienți. Business-urile cu un public ţintă extins pe mai multe segmente sunt obligate să livreze „user experience” de calitate, prin website-uri şi aplicaţii care să preia o parte din munca operatorilor. Sigur, nu există o legislaţie în acest sens. Dar este legea nescrisă a supravieţuirii unei companii în vremea unei noi revoluţii tehnologice pe piața muncii.

Băncile sunt printre cele mai expuse acestei tendinţe iar mişcarea lor a fost să automatizeze unele procese bancare prin automate locale sau homebanking şi să-şi marcheze prezenţa în social media. Acolo, viitorii lor principali clienţi, generaţia Millennials, îşi duce existenţa. Ca să rămână Top of mind, folosesc canalele acestora. În 2016, de altfel, iniţiativa lor a venit ca o consecinţă a studiului comportamentului de consum al clienţilor: 81% dintre clienţii băncilor îşi realizează operaţiunile bancare online, dintre care un procentaj în creştere, pe mobil. În România, dintre cele 36 de bănci, 19 au prezenţă activă în social media: 19 pe Facebook, 16 pe LinkedIn, 7 pe Twitter şi 16 pe YouTube. Şi alte companii de interes general îşi extind serviciile online: mai nou, poţi plăti facturile la utilităţi şi impozitele, tot pe internet.

Nu doar companiile îşi recalibrează strategiile dar şi instituţiile de stat se modernizează astfel. Campania Ministerului Afacerilor Interne împreună cu Smiley a avut un succes răsunător, pe Facebook. Iar contul de Instagram al Constituţiei României este un exemplu de adaptare la vremuri de tehnologizare accelerată.

Pe măsură ce companiile descoperă, se perfecţionează şi excelează în noile tehnologii pe care trebuie să le adopte, există, însă, şi companii care nu reuşesc să ţină pasul cu revoluţia tehnologică. Astfel, sfârşesc prin a-şi pierde cota de piaţă şi a se pierde, în final, pe sine. Un astfel de exemplu este Nokia. CEO-ul Nokia şi-a încheiat cariera în companie, în momentul în care nu a avut alternativă decât să lase ca aceasta să fie achiziţionată de Microsoft, cu un discurs controversat, încheiat cu: „ Nu am făcut nimic greşit. Dar, cumva, am pierdut.” Analiştii comentează declinul companiei, care înainte de iPhone deţinea o mare cota de piaţă în domeniul smartphone-urilor: „Avantajul de astăzi va fi depăşit de tendinţele de mâine iar dacă tu nu te adaptezi acestora dar concurenţa o face, vei fi eliminat.”

Astfel, din perspectiva de business, noul val tehnologic este bine venit pe piața muncii, facilitând nu doar serviciile oferite, dar şi operaţiunile la nivel intern. Este perspectiva „prinţului”.

Doamne, apară-mă de automatizare, că de alţi candidaţi mă apăr singur

Noi cei din linia întâi, forța de muncă, salariații de azi, suntem în egală măsură afectați de aceste transformări. Poate doar ritmul diferă. Dacă sarcinile pot fi înlocuite de software, hardware sau, pur şi simplu, eliminate, este o chestiune de timp și rentabilitate a schimbării. Munca brută, fără mare valoare adăugată sau orice sarcini standardizate pot fi treptat înlocuite de mașini și aplicații. Mai rămâne ca acestea, să poată avea un cost rezonabil pentru companie.

Noua revoluţie tehnologică oferă candidaţilor o singură opţiune validă: să se adapteze. Să înveţe principiile de bază și subtilităţile noului sistem. În fond, chiar și aplicațiile, roboții industriali, trebuie manevrați și programați de creierul uman. Chiar și soluțiile tehnologice trebuie vândute de cineva. Doar competențele sunt diferite.

Programul de outplacement a fost definit într-o încercare de traducere în limba română ca un serviciu de acompaniere a candidatului disponibilizat spre reorientare profesională. Reconversia profesională poate fi o soluție potrivită pentru cei care sunt pregătiți pentru schimbare și-și doresc să-și perfecționeze competențele. Există state europene care impun angajatorilor care doresc să restructureze, să implementeze anticipat programe de adaptare a competențelor salariaților acolo unde știu că meseriile sunt pe cale de dispariție. România nu se află printre ele.

Concluzie

Indiferent de priveşti evoluţia tehnologică din perspectiva companiilor sau a candidatului, adaptarea este necesară: la nivel de abilităţi, la nivel de atitudine profesională şi, mai ales, la nivel de deschidere.

Photo credit: Unsplash.com