Piața muncii Ukrainian friendly

Tăvălugul brutal al războiului a invadat Europa, a distrus viețile a milioane de ucraineni. Din adăposturi, din pribegie, oamenii au nevoie să continue să-și îngrijească familiile, să construiască proiecte pentru un viitor pașnic.

Tăvălugul războiului împinge valuri de refugiați către România. Mulți dintre noi/voi încercăm să răspundem, după puteri, pentru a compensa fărâme din dezastrul umanitar pe care-l vedem zi de zi. Dincolo de efortul de solidaritate extraordinar, apar deja consecințe și în piața muncii. Pare un efort de urgență, dar va fi o necesitate de durată. Ucraina se va ridica într-un final după război, vor fi eforturi uriașe de reconstrucție, întinse pe zeci de ani. România poate oferi o nouă viață celor care vor dori să se stabilească aici.

Efortul de urgență

În urgență, companiile din România și salariații lor au răspuns prezent, susținând financiar și logistic elanul remarcabil al zecilor de ONG-uri prezente la frontiere. Contribuie cu voluntari, bunuri și servicii, logistică și mijloace de transport, cazare, sprijin administrativ și juridic, îngrijiri medicale, mai nou și cu școlarizare pentru copii. Nevoi nebănuite apar în fiecare zi, în plus față de necesarul pentru supraviețuire în condiții de criză umanitară. E mai mult decât responsabilitate socială și politică de CSR, e suflet și emoție, o responsabilitate morală.

Într-o bună dimineață, companiile multinaționale și-au mandatat echipele de HR din România, alături de Polonia și Moldova, să repatrieze de urgență echipele ucrainene și familiile lor. Le-au găzduit și în propriile case, le-au însoțit la gară dacă a fost nevoie.

Alături de celelalte state membre UE, statul român a oferit imediat drepturi lărgite de sejur și muncă, atât persoanelor care se înregistrează ca „refugiați”, cât și celor care pur și simplu doresc să se angajeze în România, temporar ori pentru o viață complet nouă. Ținând cont de procedurile greoaie și de durată pe care le aplică de obicei cetățenilor non-UE dornici să lucreze în România, efortul e apreciabil și cu siguranță poate produce efecte pe termen lung și pentru alte categorii de lucrători. Piața muncii cere constant, de mai mulți ani, flexibilizarea procedurilor și scurtarea termenului de aprobare a cererilor. Ce n-a făcut administrația, a făcut criza căci – nu-i așa? – orice criză poate fi și o oportunitate.

Perspective pe termen mediu

De pe o zi pe alta, apar mecanisme de întrajutorare a ucrainenilor dornici să-și câștige traiul în România. Pe LinkedIn, platforma atât de utilizată în mediul corporatist autohton, se înmulțesc solicitările și recomandările pentru a angaja ucraineni cu diverse specializări. Unii sunt deja în România, alții încă în Ucraina, dar sunt dornici să se mute ori să lucreze remote. Directori generali și manageri de succes, medici, IT-iști, oameni de HR, de comunicare, ingineri… oameni ca noi/ca voi sunt azi #opentowork. Au avut cariere de succes în țara lor, iar azi sunt pe drumuri ori prin adăposturi și subsoluri.

Platformele de joburi din România includ deja opțiunea „Ukrainian friendly job” (Bestjobs) sau au secțiuni cu anunțuri în limba ucraineană (Ejobs) ori chiar sunt integral dedicate ucrainenilor – https://jobs4ukr.com/jobs. Să recunoaștem totuși că destul de puține anunțuri afișează deja această bifă. Va fi cu adevărat o probă despre ce înseamnă diversitate în companiile noastre, despre cum și pe ce meserii putem suplini cunoașterea limbii engleze (că de română nu poate fi vorba).

Dintr-o perspectivă diferită, să mai notăm și valențele inspiraționale ale rezistenței și modul în care faptele și vorbele celor care luptă pentru o cauză bună ori care îndrăznesc să se opună opresiunii putiniste oferă noi definiții ale leadership-ului. Discursurile lui Zelenski, poveștile de viață ale campionilor, artiștilor ucraineni, rămași să lupte acasă, dar și vocile firave ale câtorva personalități ruse care nu se tem de Novicioc și de saltul de la balcon, devin inspirații pentru acțiunea curajoasă și adevăratul sens al libertății.

Ce nu se vede încă foarte clar este impactul, pe piața muncii din România, al incertitudinii, al sancțiunilor economice asupra Rusiei și oprirea economiei ucrainene. Impactul în economie al creșterii abrupte a prețurilor la energie este vizibil în buzunarul personal, dar încă nu vedem clar consecințele asupra pieței muncii. Cum creșterea prețurilor nu poate fi susținută la nesfârșit de consumator, sunt companii care vor strânge cureaua, inclusiv la locuri de muncă. Suplimentar, pierderea celor două piețe va produce cât de curând consecințe pentru anumite sectoare economice, pentru companii care foloseau materie primă din aceste țări ori care își vindeau produsele acolo. Cumulat, din Ucraina, Rusia și Belarus, statisticile arată că importăm mărfuri de peste 4 miliarde de euro și exportăm de 1,6 miliarde de euro.

Nu în ultimul rând, ca o consecință colaterală, nu cunoaștem încă impactul relocărilor accelerate ale managerilor expatriați de marile companii internaționale care azi nu mai pot opera în cele două țări. Cât timp vor mai avea aceștia o protecție? Dacă sunt relocați, este evident că li se caută noi oportunități în grup. De aici, vom vedea cu siguranță și o încetinire a recrutărilor pentru poziții manageriale înalte, care se adaugă valurilor de clusterizări și altor transformări organizaționale pe care oricum le resimțeam. Cât va dura până când marile grupuri vor lua decizii de restructurări și noi măsuri de optimizare pentru a compensa pierderile economice asumate? De aici și până la înghețarea proiectelor de extindere și implicit de recrutare, nu-i decât un pas.

Optimiști? Pesimiști? Paharul e mereu pe jumătate plin, pe jumătate gol, depinde de perspectivă. Momentan, strângeți rândurile, puneți-vă centurile și la treabă!

„Mi-am petrecut tinerețea pe vremea când țara era reclădită din ruinele și cenușa războiului, un război în care poporul meu nu a îngenuncheat nicio clipă în fața inamicului și a plătit cel mai greu preț de-a lungul luptei.” (Lech Walesa)

Photo by Elena Mozhvilo on Unsplash