Quiet quitting – ce e nou în afară de viralizarea pe social media?

Termenul „quiet quitting” face o carieră uluitoare în social media și a fost rapid preluat și de mass-media tradițională, pe principiul că, dacă s-a viralizat pe TikTok, Google sau Facebook, în mod sigur asta înseamnă că a fost și validat prin popularitate. Ne intrigă tsunami-ul pe care l-a declanșat și văicărelile celor care par să fi descoperit că există salariați demotivați, care-și văd jobul exclusiv prin prisma ușii de la frigider sau a ratelor la bancă. Poate și intrarea pe piața muncii a generațiilor Y și Z să schimbe câte ceva, mai ales în ceea ce privește SENSUL și IMPORTANȚA MUNCII în raport cu planul personal.

De câte ori nu auzeam în trecut (și încă auzim) răspunsul „muncesc de cât sunt plătit, doamnă!”… Sau expresia „ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim”? Sau „timpul trece, leafa merge, noi cu spor muncim!”. Sau perena mobilizare „pauzele lungi și dese, cheia marilor succese!”. Sau detestabilul cuvânt „scârbiciu”. „Quiet quitting” avant la lettre? Și da, și nu. Termenul s-a viralizat pe social media pentru că angajații (din noile generații) au înțeles că e momentul să respingă mediile de muncă toxice sau abuzive, companiile unde ți se cere să-ți dai sufletul prestând, să faci cincinalul în patru ani, să te „autodepășești” în permanență în atingerea obiectivelor „ambițioase” ș.a.m.d. Ne amuză uneori să vedem că mulți lideri de afaceri vorbesc cu succes limba de lemn, dar, ce să-i faci, aceasta sună mai bine în engleză și „clădirea omului multilateral dezvoltat” e acum apanajul vizionarilor.

Pe de altă parte, tocmai am citit în acest articol că, din contra, mulți oameni au reacționat negativ la fenomen. Pasiunea și interesul pentru profesie, sentimentul de a fi util altora prin realizările profesionale sunt realități pentru mulți, chiar dacă nu mai e la modă să-ți exprimi viral preferințele. Tendințele nu durează prea mult și modele se consumă repede. Abia s-a lansat „quiet quitting” și a apărut și dreptul la replică al organizațiilor și managerilor, cu un decisiv „quiet firing”. Cum ar veni, tu te prefaci tiptil că muncești, eu nu mă prefac și te concediez pe față!

În încercarea de a traduce „quiet quitting”, la noi i s-a spus „demisia silențioasă” (sic!), chiar și „renunțarea liniștită”. Noi preferăm „retragerea pe tăcute”, pentru că despre asta e vorba. Despre un abandon discret pe care alegi să nu-l comunici. Adică nu-ți dai în fapt demisia, dar nici nu te mai omori cu munca (în caz că te omorai). Au apus vremurile când munca era viața și viața însemna muncă. Oamenii refuză să-și mai jertfească starea de bine sau chiar sănătatea de dragul muncii-brățară-de-aur. Salariul e doar un aspect și nu rezolvă neapărat această stare de spirit, căci nu de puține ori companiile aleg să-și cumpere talentele la preț de aur și să le ofere în banii respectivi multe nopți nedormite și presiune cât cuprinde.

Au fost și voci care au susținut că asistăm la o mișcare globală de proslăvire a lenei și a delăsării, pusă în special pe seama celor tineri. Dar nu despre asta e vorba, ci despre refuzul de a munci EXCESIV, până la a îndeplini și cele mai nerezonabile cerințe, indiferent de preț. În fond, ce e rău în a-ți face strict treaba pentru care ești plătit/ă – bineînțeles, dacă o faci bine și la timp?

Ca orice tendință din social media, și acest concept va arde ca un foc de paie. Totuși, angajați asupriți vor continua să existe, din păcate, pentru că nu toată lumea își permite să aleagă. Nu întotdeauna profilul de competențe, geografia sau situația economică (toate la un loc sau o parte dintre acestea, ciclic) îți oferă confortul de a alege compania și managerul cu care vrei să lucrezi. Companiile și managerii trebuie să ia aminte și să se adapteze, stabilind limite propriilor așteptări sau ambiții, oferind perspectivă mai largă salariaților atât despre afacere, cât și despre rolul lor în organizație. Viitorul nu poate fi bazat decât pe respect reciproc, păstrarea vechilor metehne va deveni în curând imposibilă.

Photo by Avi Richards on Unsplash