Și totuși, de ce ezită companiile să angajeze oameni de peste 45 de ani?

Citeam ieri, în ”Ziarul Financiar”, că, deși la nivel național rata șomajului a scăzut, a crescut ponderea persoanelor de peste 40 de ani care nu își găsesc de lucru. Paradoxal? ”Not really”, cum ar spune cititorii noștri mai tineri… Angajatorii cultivă în continuare o cultură a tinereții, a primăverii profesionale, a mediului de lucru ”tânăr și dinamic”, din care persoanele de peste 45 de ani par a fi din start excluse, fără drept de apel și fără prea multe ocazii de a-și face auzită vocea. Noi am scris deja despre acest subiect, din perspectiva potențialilor angajați din… era glaciară (pare-se, matusalemică). Azi, încercăm să demontăm câteva dintre ideile preconcepute ale angajatorilor, cu observații provenite din experiența noastră și cu învățăminte trase din poveștile prietenilor și ale candidaților pe care i-am întâlnit de-a lungul timpului.

La 45 de ani, are pretenții salariale prea mari

Poate, dar nu garantat. Aici sunt mai multe variante. Răspunsuri pot fi: 1) Depinde de post, precum și de nivelul de management (vârsta nu e, deci, relevantă). 2) Depinde cu ce compari experiența unui angajat de 45 de ani și ce vrei să obții exploatând-o. 3) Poate că merită să plătești mai mult, ca să câștigi – surpriză! – mult mai mult. Nu uita, pretențiile salariale sunt flexibile…

La 45 de ani, vrea să plece acasă când se termină programul

Ai fi uimit să vezi că acest deziderat este mai degrabă vehiculat de mileniali, care pun mai mult accent pe libertate, timp liber, cultivarea pasiunilor. Cine își imaginează că ”dinozaurii” trântesc primii ușa de la birou se înșală. Toată lumea vrea acum un echilibru între viața profesională și… restul vieții, care e cu muuuult mai important. Dacă știți să creați o cultură organizațională coerentă, caldă, onestă, în care toți angajații să simtă că participă la ceva interesant și provocator pentru minte și carieră, toată lumea, indiferent de vârstă, va termina la timp ce are de făcut. Nu vârsta contează, ci obiectivele, atmosfera și rezultatele de care să te bucuri. Statul peste program a devenit un semn de ineficiență, să nu uităm.

La 45 de ani, nu mai are nimic de demonstrat

Adevărat, și tocmai asta îi dă liniștea de a face exact ce trebuie, atunci când deține cu adevărat expertiză profesională într-un domeniu. Oamenii își fac treaba foarte bine când nu se străduiesc excesiv și rezultatele nu vor întârzia să apară.

La 45 de ani, nu mai poate managerul să-i dea ordine

Dacă dai ”ordine” și nu direcții de acțiune sau idei, nu ești un bun manager. (Du-te în armată, de exemplu.) Nu te jena că ești mai tânăr/ă decât angajatul tău de 45 de ani. Din contra. Fii încântat/ă că lucrezi cu oameni care îți pot spune oricând: am mai întâlnit situația X o dată și așa am gestionat-o. Vei învăța multe lucruri din trecutul lor.

La 45 de ani, e cam expirat din punctul de vedere al tehnologiilor noi

Adevărat și nu prea. Multe dintre aplicațiile online sunt atât de intuitive, încât pot fi învățate foarte repede. Nu asta e problema reală; în fapt, România urbană e mult mai conectată, digitalizată în joburile de birou, cel puțin, decât țări europene mult mai dezvoltate. În schimb, ce simt ”seniorii” e că, în spatele multor cuvinte pretențioase, se ascunde o realitate cam… goală de conținut din perspectiva comunicării.

La 45 de ani, nu e deja manager sau nu e aflat/ă pe un post de conducere?

Acesta nu e un eșec. Mulți oameni de calitate preferă să rămână pe posturi de execuție, ca să nu-și complice viața. De altfel, în multe companii sau sectoare de activitate, rolul de manager este puțin valorizat pentru că vine la pachet cu raportări kilometrice, ședințe fără sfârșit ori, poate, călătorii mai frecvente.

Discriminarea pe criterii de vârstă nu este asumată de nimeni, evident. Se discută însă mereu în culise chestiunea, se vorbește despre cultura organizațională “tânără” care nu ar permite integrarea celor mai maturi din piața muncii. Ori poate se invocă banalizata ”supracalificare”. În outplacement, de exemplu, însoțim candidați valoroși în căutarea unui nou job. Remarcăm, și noi, și candidații, că parcursul e mai anevoios, mai lung ori poate cere mai multă flexibilitate pentru cei 45+.

Așadar, cine nu are angajați cu experiență, să-i cumpere! Nu poți clădi viitor fără trecut, nu?

Photo by Thomas Hafeneth on Unsplash