Sunt un manager performant…care tocmai şi-a pierdut jobul

Ei bine, după 10 ani corporatişti, ne despărţim.

De regulă, amiabil. După 10 ani de creştere progresivă spre postul de manager, am devenit mai puţin util/ă: brusc, ies în evidenţă cu o performanţă sub medie, c-un nivel insuficient de limba engleză ori o relaţie tensionată cu viitorul meu fost şef; ori poziţia mea s-a mutat în altă ţară și eu am rămas pe loc. Şi iată-mă-s, brand new unemployed, în piaţa muncii. Sunt ani de când nu mi-am refăcut CV-ul şi nu am candidat la vreun job. Fie mă căutau alţii, fie mă promova compania. Eu şi piaţa muncii aproape că nu ne cunoaştem. Ea nu ştie ce valorez eu, eu nu ştiu cât valorez în ea.

Cu siguranţă, însă, îmi voi stabili un deadline precis şi SMART, ca la carte, pentru a-mi găsi un nou job. Nu poate dura mai mult de 3 luni… Voi profita de ocazie să-i demonstrez fostului meu şef că pot mai mult. Voi căuta un post mai bun, într-o companie cel puţin la fel de bună, pe un salariu si beneficii mai mari. Dar oare unde să le găsesc?

Pe măsură ce trec lunile, înţeleg că piaţa şi salariile stagnează (cel mai optimist scenariu) şi că nu e nicicum vremea pentru măriri salariale încă de la angajare. Ca să nu mai pomenesc de reticenţa unora faţă de un manager liber de contract.

… spicuiesc din jurnalul nescris al unui manager de top, universal prin comportament, aflat în căutarea unui loc de muncă. Este scenariul clasic de ruptură în proiectul profesional, un proiect clădit în ani de efort, presiune şi implicare. Pierderea locului de muncă nu se întâmplă doar ALTORA, celor slab pregătiţi sau cu o personalitate dificilă; se poate ivi în orice carieră managerială.

Un manager performant, cunoscut în industria din care provine, se poate bucura de sprijinul reţelei sale informale de actuali şi foşti colegi, recrutori, concurenţi, prieteni… Cu condiţia să-şi dorească să-i activeze, fără să se teamă că-şi arată proaspăta vulnerabilitate şi că, astfel, vecinul de reţea (LinkedIn) va afla că are nevoie de sprijin.

Una dintre primele acţiuni este refacerea CV-ului, iar aici nu lipsesc nici sfaturile profesioniste, nici modelele. Prioritatea este obţinerea unui interviu, nu a jobului în sine. CV-ul trebuie să spună destul, dar niciodată tot. Fiind oglinda candidatului, se văd în câteva secunde indicii despre spiritul de sinteză, orientarea către rezultat, atenţia la corectitudinea gramaticală şi chiar o doză de creativitate.

Cel mai dificil va fi însă modul în care-şi va structura demersul de căutare. Cu tot pachetul compensatoriu primit (şi uneori, cifrele generoase permit o „mică” vacanţă de 6 luni ori 1 an), nu e vreme de ezitări şi amânări.  Mai ales dacă, în sinea sa, al nostru manager performant şi-a stabilit un deadline ambiţios de 3 luni pentru a-şi găsi un nou job pe măsură. Pe cât de ambiţios e planul, pe atât de nerealistă abordarea! În poziţii manageriale, procesele de selecţie sunt lungi, interlocutorii – multipli: recrutori interni/externi, manageri superiori locali şi/sau din grup. Cu toţii au propriul calendar, iar managerul nostru este adesea doar unul dintre candidaţii valoroși care bat la uşă.

Nu suntem egali în faţa căutării unui nou loc de muncă.

Comportamentul predictiv pentru eşecul căutării variază între:

„Aplic-pentru-orice-post”

Lipsa de ţintă în căutare este sursă de epuizare şi demoralizare: sunt senior, dar aplic pe poziţii de junior; am experienţă în marketing, dar aplic şi pe poziţii în vânzări; sunt manager intermediar, dar aplic pe poziţii de director general (şi invers). Mă mir apoi că nu mă cheamă nimeni la interviu. Îmi pierd direcţia şi nu izbândesc.

„Niciun-post-nu-e-suficient-de-bun-pentru-mine”

Candidatul refuză angajatorul. Uneori, managerul şi-a construit în timp o imagine foarte bună despre sine, poate prin prisma orgoliului propriu sau datorită recompenselor primite în companie. Postura căutătorului de loc de muncă solicită un minimum de flexibilitate, pentru a acorda „cererea” cu „oferta”. Chiar dacă ai un confort financiar, oportunităţile nu sunt atât de numeroase şi merită explorate măcar, înainte de a le refuza din start.

„Obţin-interviuri-dar-nu-reuşesc-să-mă-angajez”

Candidatul participă la interviuri, dar nu performează. Piaţa înregistrează un dinamism rezonabil în principalele oraşe, mai ales în vânzări, marketing, financiar, logistică, industrial, dar e concurență pe posturile disponibile. Ar fi necesară o analiză a modului în care vorbeşte despre vechiul angajator, a exemplelor oferite pentru a-şi demonstra experienţa, cum se prezintă, profesional și personal. În apărarea candidatului, pe o piaţă dominată exclusiv de tineri, senioritatea din buletin agravează fenomenul.     

Comportamentul predictiv pentru succes este sau ar trebui să fie:

 „Sunt-un-explorator-flexibil-şi-ştiu-ce-caut”

Candidatul are abordarea potrivită. Şi-a construit un plan realist, bazat atât pe propria experienţă, cât şi pe ce oferă piaţa în acel moment. Observă piaţa dând dovadă de curiozitate. Candidează dacă are sens, în bună măsură pentru sine şi, potenţial, pentru angajator. Se pregăteşte pentru interviu, astfel încât să dea maximum de performanţă posibil.

Întâlnim, mai rar ce-i drept, căutători de loc de muncă structuraţi, disciplinaţi. Aceştia îşi stabilesc un program zilnic de identificare de noi oportunităţi, aşa cum merg la sală, de exemplu. Sunt riguroşi şi bine antrenaţi; îşi analizează propria prestaţie la interviu. Pe lângă TIMP, au FOCUS în căutare: pe principiul cercurilor concentrice, identifică direcţii de căutare, aplică la post sau spontan, dar mereu concentrându-se pe obiectivul final.

Despre aceşti candidaţi, numai de bine: au toate şansele să găsească un post pe măsură.

Acest articol a fost publicat în Revista Cariere, nr. 206, aprilie 2014

Photo credit: BPI group România