Restructurat, dar nu înfrânt: noi provocări la interviu
6 septembrie 2018
Nu aveți, ca și noi, impresia că mediul de afaceri din România, deși deplânge cu vorbe și cu lacrimi criza de forță de muncă, devine de la o zi la alta parcă și mai și mai pretențios în privința angajărilor, mergând cu așteptările până la limite aproape nerealiste? În astfel de împrejurări, poate că un Timid ar spune așa:
Firmele cu „exigențe înalte”, închipuite ori ba, indiferent că sunt bazate pe renume, pe cifra de afaceri, pe istoria îndelungată, pe perspective de dezvoltare profesională, beneficii ș.a.m.d., se pare că vor să primească în rândul lor doar tipi (deja) ultramotivați, dezinvolți, eleganți, cu un aplomb relaxat și o doză fină de tupeu, ca în serialul „Costume”, curajoși și altruiști ca Winnetou, buni vânzători ca în proverbul cu grădinarul și castraveții, fideli produselor și dedicați misiunii companiei ca Ana lui Manole, Wonder Women și Wonder Men, pe scurt.
Și atunci, în acest peisaj intimidant, alimentat din plin de cerințele lungi cât Nilul din anunțuri, ce te faci dacă ești un bun profesionist, dar, ca om, ești un Timid? Cum bați la Înalta Poartă a interviului de angajare și cum treci prin furcile lui caudine? Tu știind că ești un bun profesionist…
Iată câteva recomandări din partea noastră în cele ce urmează.
Știm toți că primele secunde contează, în orice întâlnire, nu doar în cea care îți hotărăște sau nu următorul job. Prin urmare, vorbim de felul cum îți faci intrarea. Pășește calm și încrezător. Nu te opri în ușă. Împotrivește-te acestei porniri, poate firești pentru tine. E ca și cum te arunci într-o piscină. Trage aer în piept înainte, dacă simți că ai nevoie. Nu e nevoie să zâmbești cu toți dinții, dacă nu e genul tău. Zâmbește prietenos și atât.
E posibil ca persoana cu care vei sta de vorbă să nu fie încă în sală. Nu te așeza în colțul mesei ori cu spatele la ușă. Ocupă al doilea cel mai bun loc de la masă, în mijlocul scenei, cum ar veni. Nu sta pe marginea scaunului. Va părea că ești excesiv de modest și fie ești gata să fugi, fie ești nesigur pe tine. Pe de altă parte, nici nu te rezema pe spătar cât să te scufunzi în scaun. Găsește poziția de mijloc, dar fără să pari țeapăn și încordat. Sigur, e posibil să ne spui aici că, la ultimul tău interviu de angajare, a trebuit să stai pe un scaun de birou enorm, cu rotițe care nu voiau să te asculte, și tu ai 1,67 metri înălțime. Te pierdeai în el, efectiv. Ce să faci? Ridică-te. Ajustează-l. Fixează-l. E doar un scaun.
Ce faci cu mâinile? Știm toți ce să nu faci, așa e? Nu încrucișate în sân, nu duse la gură, nu fremătătoare. Atunci, cum? Pe masă, dar într-o poziție deschisă și relaxată. Timid sau emotiv, cu această poziție nu ai cum să dai greș. Nu-ți iese din prima? Exerseaz-o acasă. Imaginează-ți că stai cu brațele pregătite să scrii la laptop.
Picioarele? Neapărat să stea locului, oricât de greu ți-ar fi! Asta nu se negociază. E greu de crezut că un bărbat timid face „manspreading”. La femei, e mai simplu. Lady Di sau picior peste picior, cum te simți mai bine.
Vocea. Simți vată în gât la primele cuvinte? Bea un pic de apă. Musai plată. Foarte important, exersează-ți prezentarea de trei minute înainte de interviu. Repetă în oglindă. Cu cât o vei face de mai multe ori, cu atât șansele să-ți treacă mai repede nodul din gât vor crește. E lucru demonstrat. Și nu ne referim aici la un studiu al cercetătorilor britanici sau americani, ci la propria noastră experiență. Poți chiar să începi prin a vorbi mai tare decât de obicei și apoi, după un minut, să-ți tragi sufletul și să domolești volumul.
Înroșitul în obraji. Inevitabil, sorry! Și care e problema, până la urmă? Obrajii pot fi îmbujorați, dar dacă menții contactul vizual cu interlocutorul tău (vestitul „eye contact”), vei reuși cu siguranță să găsești ritmul discuției.
Ticurile verbale. Sunt neplăcute, în general, dar când vin, culmea, din limbi străine, cu atât mai mult. Trădează o stare de agitație sau neliniște, pentru timizi, dar numai dacă sunt însoțite de ezitări. Altfel, înseamnă limbaj limitat, înțelenit, lemnos. Un mare NU. De evitat în orice context, oricum.
Subiectul tabu: transpirația. Se aprinde beculețul roșu, nu-i așa? Inestetic, te trădează etc. Pentru început, să ne înțelegem: unii oameni transpiră când au emoții, alții… pentru că așa transpiră ei indiferent de anotimp. Aici nu prea ai ce face, în afară de câteva măsuri practice. De exemplu, ne povestea un candidat că s-a dus la un interviu mai devreme, ca să se usuce (precum Madonna, în Desperately Seeking Susan) și să-și schimbe cămașa. Ia-ți la tine multe, multe șervețele. Nu te baza pe faptul că toate sălile de interviu au aer condiționat, dar dacă au, nu ezita să spui că e prea cald. Alege articole de îmbrăcăminte albe sau ecosez.
De unde vine siguranța de sine, atunci? Din CEEA CE ȘTII! Să nu uităm, când vorbesc despre ceva ce-i pasionează, timizii sunt DE NEOPRIT. Așa vei convinge.
Nu în ultimul rând, a fi timid nu e un defect, sub nicio formă. Desigur, depinde și de jobul pentru care candidezi. Dacă, de pildă, te prezinți la un job de programator, chiar nu contează cât ești de emotiv. Contează numai să-ți depășești barierele timidității cât să explici într-o manieră convingătoare ce știi să faci.
Nimeni nu-i perfect, nu suntem toți extroverți, dar adu-ți aminte cât cântărește atitudinea în selecția candidatului potrivit. Intrat în sală, recrutorul aduce cu sine o imagine construită a atitudinii care s-ar potrivi cu postul respectiv ori cu firma angajatoare. Pe lângă job description, adesea clienții ne spun „vrem oameni potriviți pentru cultura noastră organizațională”. Apropo, asta înseamnă și că merită să colectezi informații despre companie și modul în care se prezintă public. Vei găsi detalii în clipurile de promovare, pe paginile de cariere, chiar în textul anunțului de job la care ai răspuns.
Încheiem aici. Da, știm, nu am inventat apa caldă și nici nu ne-am propus asta, dar, uneori, trebuie să ne întoarcem și să ne reamintim lucrurile de bază.
Photo by travis jones on Unsplash
Articole similare:
Abonează-te la newsletter: