Singurătatea căutătorului de job
23 martie 2017

Luna martie ne-a incitat să explorăm modul în care femeile se raportează la carieră. Am deschis subiectul aici: Partea I a articolului și vă propunem azi să răsfoim câteva povești personale.
Cum experiențele trăite spun adeseori mai mult decât o mie de teorii, ne-am adresat clientelor și candidatelor noastre, cărora le-am pus întrebările de mai jos. Sunt managere de top, în domenii diferite, uneori greu accesibile femeilor: industria grea, produse farmaceutice sau producție. Răspunsurile lor demonstrează că succesul în carieră se construiește pe baze solide și în deplină egalitate cu colegii bărbați. Fiecare interlocutoare a vorbit despre perseverență și calitatea muncii prestate și toate au evocat nevoia de a menține un echilibru de gen în cadrul unei echipe.
Cum ți-ai construit cariera? A contat în vreun fel faptul ca ești femeie – în bine sau în rău?
L.F.: Cariera mea a evoluat natural și fără un plan foarte clar conturat. De fapt, natura jobului a evoluat odată cu tendința globală de transformare a HR-ului, deoarece funcția mea este, în continuare, de HR Manager. Ca atare, ce fac în prezent, în comparație cu acum 10 ani, este foarte diferit. Azi fac parte din comitetul de directori executivi, unde, împreună cu ceilalți directori, sunt responsabilă inclusiv pentru rezultatele financiare ale companiei.
Dacă a contat faptul că sunt femeie? Nu. Eu mă concentrez pe ce am de făcut și pe cum se aliniază obiectivele mele și ale departamentului de resurse umane cu obiectivele colegilor mei din celelalte departamente.
L.I.: Prin muncă, perseverență și încrederea că provocările pot fi depășite când crezi în tine și vrei suficient de mult. Am avut și șansa să fiu descoperită, dezvoltată profesional și îndrumată de oameni valoroși, care m-au încurajat și au crezut în mine. Mă bucur când pot învăța ceva în fiecare zi și când colaborez în mod autentic cu cei din jur. Sunt îndrăgostită iremediabil de performanță și de standardele înalte.
Cred că m-au ajutat și empatia și inteligența emoțională, asa că aș spune că ”în bine”.
D.M.: Pot rezuma totul în câteva cuvinte: muncă și învățare, seriozitate, perseverență, plăcere, echipă. Cred că așa poate fi sintetizată o carieră de peste 25 de ani: mi-a plăcut să învăț, am fost ambițioasă, de foarte multe ori perfecționistă (lucru criticat de unii, acceptat de alții drept calitate); am știut încă de la început că orice lucru bine făcut e o treaptă în drumul meu spre viitor; am înțeles că, în proporție de 99 la sută, viitorul este în mâinile mele și, prin urmare, eu sunt cea care trebuie să clădească pas cu pas.
A fost simplu: dacă am greșit, am recunoscut, dacă nu am știut, am întrebat sau am căutat, dacă nu am ajuns la rezultat, am reluat până am obținut ce mi-am dorit.
Dacă a contat faptul că sunt femeie? Nu vreau să fac afirmații fără acoperire, nu știu. Cred că mai mult a contat felul meu de-a fi: atenția la detalii de orice fel (de la îmbrăcăminte la modul cum arăt sau la aspectul unui document redactat sau al unui grafic), seriozitatea, profesionalismul, maniera în care am mi-am construit și mi-am susținut echipa. Uite că știu și să mă laud!
Dacă ai avut de-a face cu perspective misogine la muncă, în ce fel ai reacționat?
L.F.: Tu alegi ce vezi și cum se comportă cei din jur cu tine. Femeile și bărbații oferă lucruri diferite lumii și mediului de afaceri, ambele valoroase. Cred în ceea ce ofer eu în mediul profesional și, de obicei, mi se răspunde cu aceeași atitudine.
L.I.: Am fost norocoasă să lucrez în echipe și organizații fără perspective misogine, în care era important să-ți respecți și să-ți apreciezi colegii. Daca m-aș confrunta cu o situație de acest fel, aș reacționa, cel mai probabil, într-un mod transparent, direct, dar politicos.
D.M.: Îmi este ușor să răspund, pentru că nu am avut parte și nu a trebuit să iau poziție într-o astfel de situație. Cu siguranță, dacă ar fi trebuit, nu aș fi ratat ocazia să spun ce gândesc, indiferent de riscuri.
Crezi în politicile de tip diversitate/ discriminare pozitivă?
L.F.: Sunt de părere că aș putea obține orice post mi-aș dori, cu muncă și studiu. Întrebarea este dacă vreau sau nu acel tip de viață, dacă mă împlinește acel post. O femeie cu o carieră are, de multe ori, și rolul de mamă, iar ascensiunea profesională nu este întotdeauna preocuparea centrală. Poate și de aici rezultă numărul mai redus de femei aflate în funcții de conducere. Este, poate, doar o chestiune de alegere, care depășește orice politică de tip diversitate.
În fabricile noastre avem un număr echilibrat de femei și bărbați, e o situație atipică în industria grea. Atmosfera este mult mai bună, față de fabricile în care predomină bărbații. Limbajul e mai respectuos, grija față de ceilalți este mai mare. Dacă ar fi să recrutez pentru un proiect green field, probabil că aș avea grijă la proporția dintre femei și bărbați. Nu întâmplător natura respectă acest echilibru, iar, uneori, lucrurile se reduc la cine suntem ca ființe sociale și cum suntem construiți să funcționăm cel mai bine.
L.I.: Cred cu tărie în valoarea diversității în echipă. Există atât femei, cât și bărbați capabili și implicați, iar succesul unei echipe vine din abilitatea tuturor de a comunica și a colabora fără prejudecăți, din spiritul pozitiv și constructiv pus la lucru în fiecare zi.
Trebuie să mai recunoaștem încă ceva: există și tipuri de activități sau sarcini în care tinzi să alegi o majoritate feminină sau masculină a echipei, pentru a asigura reușita în timpul stabilit.
D.M.: Aș spune că pentru mine diversitatea e motorul progresului. Cred că singurul lucru care trebuie să conteze este valoarea persoanei, indiferent de orice alte aspecte legate de sex, vârstă, culoare, religie etc. Sunt și pentru discriminarea pozitivă, dar consider că aplicarea acestor politici trebuie să aibă la bază argumente raționale, un substrat al bunului-simț și dorința de a întinde o mână de ajutor celor mai puțin norocoși, dar, în același timp, valoroși.
În ultimii ani, multe organizații din România au crescut abrupt, în perioade cu recrutări masive. Echilibrele de sistem – de gen sau de vârstă – nu au fost prioritare, așa cum nu sunt nici în opinia publică din România. Pe fondul crizei de personal – cu care astăzi ne confruntăm – cei mai buni angajatori își datorează să așeze organizația pe baze sănătoase, valabile pe termen lung, care să creeze o atmosferă de lucru propice performanței.

Articole similare:
Abonează-te la newsletter: