Cariere EXTRA-ordinare: omul, computerul și cariera (IV)

Carierele EXTRA-ordinare au adeseori în spate destinele ieșite din tipare ale unor oameni care au forța și perseverența să doboare bariere pentru a ajunge la performanță profesională. Azi, vă povestim despre Dorothy Vaughan – o femeie remarcabilă, puțin cunoscută, o ”luptătoare discretă”.

1) Cariera ei a început pe vremea când societatea americană era încă segregată rasial și Dorothy era o tânără de origine afro-americană.

2) Mai mult, era matematiciană, cu mult înaintea computerelor și automatizărilor. O matematiciană înarmată cu pix și hârtie!

3) Și încă mai mult, a lucrat la NASA, pe atunci un mediu aproape exclusiv masculin.

Dorothy Vaughan și-a început cariera la Laboratorul de Aeronautică Langley Memorial în 1943, în toiul celui de-al doilea război mondial, părăsindu-și postul de profesoară de matematică la un liceu din Virginia. Trecuseră doi ani de când președintele Roosevelt semnase Ordinul executiv 8802, care interzicea discriminarea pe criterii rasiale, religioase și etnice în industria de apărare a țării. Însă, legile segregării rasiale (cunoscute în SUA ca Jim Crow laws) continuau să fie în vigoare.

Exista o cerere uriașă pentru procesarea datelor de cercetare aeronautică. Dorothy Vaughan a fost inclusă în unitatea West Area Computing, un grup de matematiciene format exclusiv din afro-americance. Pe când egalitatea de șanse era abia o poveste, tinerele matematiciene erau adevărate ”calculatoare umane”, dar, în același timp, obligate să folosească săli de mese și toalete separate de cele ale colegelor de origine caucaziană. Dar nu segregarea ne-a atras atenția în povestea ei, deși, desigur, să-ți construiești o carieră când o societate întreagă îți e potrivnică este un fapt de excepție.

Femeile de la West Computers s-au remarcat treptat prin contribuții consistente la munca de cercetare de la Langley, iar Dorothy a fost promovată lideră a grupului. A devenit primul supervizor afro-american din istoria NASA (pe atunci, NACA – National Advisory Committee for Aeronautics), precum și una din cele numai câteva femei cu funcții de conducere la acea vreme. În această calitate, ea a câștigat vizibilitate și, împreună cu alte ”calculatoare umane”, cum ar fi Vera Huckel și Sara Bullock (ambele caucaziene), au scris un manual privind metodele algebrice pentru mașini de calcul. A devenit expertă în programele COBOL și FORTRAN și a contribuit la Programul spațial de lansare a unor vehicule pe orbită – SCOUT. A fost mentor și model pentru alte matematiciene respectate, precum Mary Jackson, Katherine Johnson, Eunice Smith și Kathryn Peddrew.

Cine zice “mașini de calcul” zice sfârșitul utilității ”calculatoarelor umane”. Înțelegând uriașul progres tehnic și importanța automatizării proceselor de calcul, Dorothy și grupul ei au devenit programatoare pentru 7090, strămoșul calculatoarelor, un faimos produs IBM pe care NASA l-a folosit de foarte timpuriu. În vremuri în care vorbim mai mult decât oricând de inteligența artificială și de dispariția progresivă a anumitor meserii, povestea lui Dorothy capătă sens și devine inspirațională. Departe de a fi un inamic, tehnologia poate fi controlată de om și chiar omul este indispensabil pentru a traduce capacitățile mașinii în comportamente replicabile, programabile, cu adevărat utile. Să luăm aminte când reflectăm la viitorul meseriilor noastre!

Mai adăugăm doar că, de-a lungul acestei cariere remarcabile, Dorothy Vaughan a crescut șase copii. Unul dintre ei i-a călcat pe urme și a lucrat la NASA. Dorothy a murit în anul 2008, la vârsta de 98 de ani. Într-un interviu acordat în 1994, își amintea că anii petrecuți în efervescența cursei spațiale i-au dat tot timpul senzația că se află în avangarda a ceva cu adevărat palpitant.

Despre ea și alte matematiciene afro-americane care au luat parte la programul spațial al SUA, Margot Lee Shetterly a scris cartea, ajunsă bestseller New York Times, Hidden Figures, care a fost ecranizată în 2016. În film, Octavia Spencer, care joacă rolul lui Dorothy are replica următoare: ”Am schimbat ce am putut și ce n-am putut am îndurat.”

Contribuția lor a primit, în sfârșit, vizibilitatea publică pe care o merita… Asta ne-a inspirat și pe noi să vă vorbim azi despre determinare, spirit pozitiv și inițiativă, care permit oricui, chiar și în vremuri potrivnice, să răzbată. Colega lui Dorothy Vaughan, reputata matematiciană Katherine Johnson, a fost decorată în 2015 cu Medalia Prezidențială pentru Libertate. Ajunsă la 99 de ani, a acordat în ianuarie un interviu publicației Los Angeles Times. Iată care e sfatul ei pentru cariera ta și a oricăruia dintre noi: ”Fă-o fără ezitare. Urmează toate cursurile din programa universitară. Fă muncă de cercetare. Pune întrebări. Găsește un om care face ceva ce te interesează. Fii curios!”.

Sursă foto: NASA