Ce mai înseamnă azi o atitudine pozitivă la job?

Să începem cu începutul și…să luăm în piept realitatea. Cuvintele fetiș abundent și îndelung întrebuințate în anunțurile de recrutare s-au uzat ca piatra ponce, ba chiar mai repede. Angajatorii cer, printre altele: atitudine pozitivă (despre care vorbim azi), flexibilitate (despre care tocmai ce-am scris aici), autonomie, creativitate, spirit de echipă, inițiativă ș.a.m.d., ș.a.m.d. Citind anunțurile, oamenii expediază în mod reflex astfel de sintagme la categoria „bla-bla” și sar direct la atribuții (listă de obicei luuungă), la cerințe obligatorii și „preferabile” (listă de obicei imposibilă, un cumul de abilități din sfere diferite, caracteristic omului multilateral dezvoltat de sorginte nouă) și beneficii (aici ne dăm ochii peste cap când vedem servicii de masaj și ne întrebăm cât o fi leafa, ca să nu mai lungim povestea).

OK, de acord, limbă de lemn, formulări repetate (copy/ paste) până la golirea de sens, dar, dacă stai un pic și te gândești, oare ce-or vrea angajatorii când spun că și-ar dori oameni cu o atitudine pozitivă? Cum se traduce în fapt și-n fapte o atitudine pozitivă?

În primul rând, zâmbește – ori de câte ori e cazul, desigur. Nimeni nu vrea în birou/ fabrică/ uzină oameni posomorâți, mereu nervoși și puși pe harță. O atmosferă plăcută, uneori distractivă de-a dreptul, aduce beneficii tuturor. Râzi când cineva spune o glumă, un banc. Relaxează-te. Ia-o ușor, e un job până la urmă…

În al doilea rând, nu-l pune pe „nu” înaintea lui „da”. Abține-te să reacționezi la oricare idei noi cu: „nu se poate!”, „e o aberație!”, „nu am timp și pentru asta!”. Fă-ți timp și cântărește argumentele pro și contra, pentru că rolul de etern Gică-Contra nu avantajează pe nimeni. Pe de altă parte, nici nu accepta povara unor sarcini neprevăzute sau excesive doar pentru a te conforma, a da bine și a avansa artificial în ierarhie. Paradoxal, dar inclusiv asta înseamnă să ai o atitudine pozitivă, și anume să nu-ți asumi ceea ce nu poți duce și să nu creezi așteptări false. E o poziție care îți va aduce plusuri mai ales în ceea ce privește conviețuirea cu tine ca profesionist/ă, un lucru atât de important în ziua de azi, când satisfacția față de viața profesională joacă un rol decisiv în echilibrul fragil dintre… ce și cum muncești și cum trăiești. La modul ideal, n-ar trebui să fie o distanță prea mare între cele două laturi ale vieții tale.

La orice schimbare sau tranziție în carieră, gândește-te la ce câștigi, nu la ce pierzi. Evident, dacă nu există un dezechilibru major între cele două talere. Tu hotărăști, dar cântărește bine ce pierzi (poate, stabilitate) și ce te așteaptă – faci ceea ce ți-ai dorit, câștiguri mai bune, și nu doar financiare, provocări, în funcție de situația ta specifică. E ca-n expresia împrumutată din engleză. Ce vezi? Partea plină sau pe cea goală a paharului?

În al treilea rând, vorbește. Comunică. Verbal, nu doar pe e-mail, chat sau WhatsApp. Cu excepția mediilor de lucru toxice, nimic nu ni se pare mai rău decât existența celor tăcute, șoptite, închise, secretoase. Ridică ochii din tastatură, deschide subiecte de conversație cu colegii de open space și contribuie și tu cu sare și piper la atmosfera din birou.

În al patrulea rând, ajută atunci când poți și știi ce să faci. Dacă un membru al echipei tale are nevoie de sprijin, nu aștepta să ți-l ceară. Revenim la dilema clasică: sprijinul se cere ori se oferă? Vâsliți în aceeași barcă, nu uita! Și, dacă un coleg se îneacă, e posibil să vă tragă la fund pe toți… Atitudine pozitivă înseamnă și să spui mulțumesc celui care ajută sau celui cu care colaborezi îndeaproape. Nici nu te gândești cât de mult lipsește gratitudinea din viața noastră!

Ups și vai, vai! Oare ce-am făcut? Am dat apă la moară prejudecăților și-am vorbit până aici doar despre angajați? Care angajați sunt oricum frustrați că doar lor li se cere o atitudine pozitivă, dar nu li se întoarce sub nicio formă?

Avem câteva sugestii și pentru cei mai buni șefi (dornici să devină lideri, nu zbiri!). Cum?

Dacă un angajat face o greșeală, printre mai multe reușite, nu începe prin a sublinia eroarea.

Dacă un angajat și-a atins obiectivele în proporție de 99%, nu-i scoate pe nas „eșecul” de 1%.

Dacă un angajat e supărat, încurajează-l să înțeleagă și să depășească motivele zisei supărări. O vorbă bună nu a omorât pe nimeni. Din contra!

Dacă un angajat simte nevoia să îți vorbească, ascultă-l.

Dacă angajatul a repurtat un succes, o reușită, felicită-l, mulțumește-i pentru contribuție.

Atitudinea pozitivă nu e un monolog, ci un dialog întreținut de întreaga organizație și de cultura ei. Rolul unui lider veritabil e de a-i crea premisele să se dezvolte. Organizează nu ședințe, ci întâlniri, ascultă-ți angajații sau subalternii și poate că nu o să mai pleci nici tu bombănind de la serviciu.

Photo by NeONBRAND on Unsplash