Ce-ți poartă ghinion la interviul de angajare?

13 lucruri, credem noi. Apropo, nu suntem superstițioși, dar dacă ești convins/ă că e nevoie de un dram de noroc ca să obții ce-ți dorești, când dorești, atunci, musai, accepți că joacă și ghinionul un rol. Așa că o recapitulare nu strică nimănui, mai ales acum, când procesele de recrutare răsar ca ghioceii. Așadar, ce-ți poate aduce „ghinion”, candidat fiind, când vine vorba de recrutare?

1. Lipsa de pregătire pentru întâlnire. E poate elementul cel mai important. Nu ai citit cu atenție anunțul de angajare, nu ai comparat ce poți să oferi tu cu ce se cere acolo, dar te-ai gândit să te prezinți oricum, că doar, vorba ceea, ce ai de pierdut? Ori poate, crezi că nu merită să investești timp să cauți detalii despre companie, job ori interlocutor. În realitate, ai de pierdut: timpul tău, dar și pe cel al angajatorului.
2. Ezitările repetate și atitudinea defensivă. Nu-ți cere nimeni să rezolvi teoria relativității într-o jumătate de oră, dar dacă începi cu „ăăă” fiecare răspuns, s-ar putea să fie o problemă. Bine, dacă dai peste recrutori/ angajatori care scot din pălărie întrebări trăsnite, misiunea ta va fi mai dificilă! E important să fii spontan/ă și să dovedești stăpânire de sine. În același registru, dacă întrebările ți se par o rafală de artilerie care te lipește de scaun, păstrează-ți calmul și nu începe să te disculpi. Nu vrea nimeni să te atace, ci încearcă să afle mai multe despre tine și despre reacțiile tale!
3. Minciuna, în toate formele ei – inclusiv celebra minciună prin omisiune. Nu mai crede nimeni bla-bla-uri de gen „am simțit nevoia unei schimbări care să-mi valorizeze talentul”, drept acoperire pentru „m-am certat cu șefu’, care era așa și pe dincolo și nu voia să mă plătească mai mult oricum”.
4. Impostura mascată în exagerări și autocaracterizarea prin superlative. Asta are legătură și cu autosuficiența.
5. Aroganța. Când vorbești prea tare, prea agresiv, prea-prea sigur/ă pe tine – ghinion! – nu înseamnă că te impui în fața interlocutorului, ci că dovedești lipsă de tact. E adevărat că se așteaptă de la tine să te vinzi, dar cu măsură.
6. Întârzierile, de orice fel. Punct. Dacă ai avut ghinionul să ai inundație chiar în ziua interviului, vei primi o a doua șansă. Dar dacă nu te prezinți pentru că plouă ori întârzii pentru că n-ai găsit loc de parcare, n-ar trebuie să te mire reticența persoanei care te așteaptă. Așadar, cel mai bine e să ajungi cu 10 minute mai devreme.
7. Entuziasmul excesiv, care, cel puțin în timpul unui interviu de angajare, se manifestă uneori în mod „pervers” prin frecvente întreruperi ale interlocutorului. Așteaptă întrebarea. Nu te repezi să răspunzi până nu se încheie!
8. Ținuta. Prea negru, prea roșu, prea funky, prea apretat, prea casual, prea decoltat, fără ciorapi???, cu cravată, descheiat la prea mulți nasturi etc. Cuvântul cheie? Adecvarea! Firește că nu te prezinți pentru un job la bancă îmbrăcat/ă în blugi, nu? Dar aici mai e un aspect important. Nu te deghiza! Dacă nu ești genul purtător de cravată sau de eșarfă șic, scoasă la țanc din garderoba capsulă, nu încerca să pari altcineva, doar ca să capeți postul și apoi să te îmbraci cum vrei…
9. CV-ul mai schimbător ca direcția vântului primăvara. Asta-i când încerci să-l convingi pe recrutor că poți fi la fel de bine și manager de proiect, și om de vânzări, și… devreme acasă. Angajații de tip renascentist, multilateral dezvoltați și ultradivers calificați, aparțin trecutului și, cu cât vei vrea să lași impresia că te pricepi la multe, cu atât se va înțelege că nu prea te pricepi la nimic.
10. Plictisul. Da, știm, interviurile de angajare sunt floare la ureche pentru tine. Ai participa cu mai multă poftă și chef la o degustare de vin, când tu ești, de fapt, băutor de bere. Blazarea nu convinge pe nimeni…
11. Așteptările salariale necorelate cu cererea și oferta din piață. Asta se leagă și de punctul 4, din păcate.
12. Orice fel de apropouri sau priviri cu subînțeles sau dublu sens.
13. PS: Dacă ai avut ghinion cu mai multe din lucrurile de mai sus, se numește că de fapt n-ai avut ghinion, ci neșansă J, nu?

Morala cuvintelor de mai sus e deja transparentă. De multe ori, transferăm eșecul pe seama nealinierii planetelor. Primul pas spre reușită este să-ți asumi, cu bune și rele, propria contribuție. Vor fi și interviuri ratate, poate, dar a-ți oglindi prestația într-o lumină sinceră, din unghi rațional și cu dorința de a te îmbunătăți pe viitor, este soluția pe care ți-o propunem. Este de altfel și firul roșu al consilierii de carieră, așa cum ți-o propunem.

Photo by Raychan on Unsplash