Ce vor antreprenorii (de bună credință) de la guvernanți?

Ani de zile, antreprenorii care chiar au vrut să facă afaceri corecte și aducătoare de valoare în România au cerut predictibilitate. Legislativă, cu voia dumneavoastră, adică mai puțin de o mie de modificări ale Codului Fiscal, ale legii sponsorizării etc. pe an, dacă se poate. Nu s-a putut, timp de 30 de ani. Oamenii au continuat să muncească, plini de frustrare. Băieții deștepți, firește, „s-au adaptat” vremurilor, că, vorba ceea, nu aduce anul ce aduce ceasul. Ăla de aur.

Cine a avut tupeu și susținere politică locală – indiferent de culoarea politică, din păcate – a mers cu succes mai departe, a cotizat, s-a baronizat, s-a încuscrit sau a cununat pe cine trebuie. Licitațiile publice au fost și sunt în continuare un borcan cu miere foarte îmbietor, pentru rude, prieteni, firme căpușă. Fraierii au continuat să muncească, de obicei câte 12 ore pe zi… Cei din urmă au fost, desigur, controlați – de ITM, de Garda de Mediu, de Fisc, de Poliția Locală, de oricine le putea pune bețe în roate până să se învețe minte: cine nu-i cu noi e împotriva noastră! Afirmația îi e atribuită lui Stalin, dar în alt context decât cel al zeciuielii devenite lege nescrisă în județele mamei patrii.

După trei decenii, pandemia asta îngrozitoare, ale cărei consecințe nu pot fi deocamdată prevăzute de nimeni, a oferit unei Românii roase până la măduvă de corupție și clientelism politic șansa unică a unei reveniri la paradigma normalității.

Pachetul de reformă a statului (debirocratizare, eliminarea corupției, a clientelismului, a nepotismului, a privilegiilor de tot soiul și respectarea legii) este în mod sigur o prioritate. E, poate, iluzoriu să credem că, în perioadă electorală și de criză pe deasupra, se va sacrifica cineva pe altarul atragerii voturilor și va regândi din temelii SISTEMUL, având și curajul să pună în practică vreo reformă din temelii. Suntem așadar constrânși să limităm lista de întrebări la cele cu impact imediat asupra mediului de afaceri, mai ales asupra companiilor antreprenoriale, a IMM-urilor și, în general, a companiilor mai vulnerabile în noul univers în care evoluăm.

În starea de urgență, s-a legiferat despre șomajul tehnic, certificatele de situație de urgență, fie ele galbene sau albastre, amânarea ratelor la bancă ori a plății utilităților. A fost cumva suficient ca să limiteze pierderile suferite de companii? Nici pe departe. Acum urgența trece și a venit vremea măsurilor de sprijin activ pentru relansarea economiei. La exact opt zile până la încheierea situației de urgență, ce urmează?

Ce măsuri, ce instrucțiuni își asumă statul român? Și spunând „statul român” nu ne referim doar la guvern, ci și la autoritățile publice locale, la primării, care trebuie să contribuie la acest efort, nu doar să încaseze taxe de la mediul de afaceri și de la cetățeni.

1. Predictibilitate

N-am avut și nu vom avea. Ca să poți pregăti redeschiderea unei afaceri, într-un context atât de dificil, e nevoie de timp, e nevoie de resurse financiare crescute. Vor fi sau nu menținute măsurile de sprijin de tip șomaj tehnic și în ce condiții? E neclar. Deocamdată avem doar declarații de tipul: „avem în vedere să”, „e posibil ca”, „analizăm scenariul X” etc. Ce nu avem e timp. Mai sunt doar opt zile și nimeni nu știe încotro s-o apuce. Prin urmare, se descurcă fiecare cum poate. Dacă poate și DACĂ mai are cu ce. Sau cu cine.

Va fi România împărțită în zone sigure și zone cu risc crescut, cărora să li se impună în continuare restricții de circulație? Dacă da, care sunt acelea? Cum se va putea folosi transportul în comun și care sunt recomandările concrete (nu scenarii animate la TV) de circulație spre locul de muncă? Cât va dura până când autoritățile locale se vor adapta și cum colaborează acestea cu guvernul pentru ca măsurile dispuse să fie și fezabile? Apropo, nu aveți, ca și noi, senzația, că multe dintre măsurile ipotetice sunt pur și simplu fanteziste, când se lovesc de realitate?

2. Antreprenorii au nevoie de informare și sprijin procedural

Se vor redeschide magazine, frizerii (uf, ce bine!). Cum trebuie să se pregătească acești antreprenori? Avem și metodologii, nu doar postări pe Facebook? În ce orizont de timp vor putea reveni firmele din horeca și ce măsuri vor fi obligate să ia pentru a primi din nou clienți? Alte state europene au lansat ghiduri cu instrucțiuni precise pe categorii de activități și meserii. Lăsăm aici un ghid al OMS și un exemplu detaliat de la autoritățile franceze. Așa cum la lansarea GDPR autoritățile române nu au oferit niciun ghidaj firmelor care nu au o armată de juriști și consultanți la dispoziție, tot la fel va fi și acum, putem face pariu. Românul e descurcăreț, nu-i așa?

3. Digitalizare, digitalizare, digitalizare

Nu doar antreprenorii și-o doresc, ci aproape toți contribuabilii. Ei bine, statul român are cam 30 de ani întârziere la conectivitate, echipamente, site-uri informative, sisteme de plăți online… Programele și aplicațiile statului sunt oricum numai user friendly nu și sunt instituții (ANAF, Trezorerie și altele) care deși au progresat, au dificultăți uriașe să recupereze acest decalaj în doar câteva luni. Între timp, dosarul cu șină și rudele lui (nu v-a șocat și pe voi că situația cazurilor de coronavirus era transmisă prin fax?) sunt încă de actualitate. Autoritatea pentru Digitalizarea României are bani de spoturi pe televiziuni, are peste 150 de salariați, dar nu și ingineri de sistem. Stăm bine, progresăm!

4. Ce fel de sprijin va fi oferit pentru relansarea economiei?

Se observă deja că măsurile luate de Ministerul Muncii nu sunt neapărat corelate cu cele de la Ministerul Economiei. Dacă la Muncă s-au făcut eforturi considerabile de informare, de urgentare a demersurilor, chiar și de digitalizare, de intrare în plată a drepturilor… la Economie, site-ul ministerului e o glumă proastă, nu merită nici efortul de-a da click. La fel și la primării (dacă luăm ca exemplu Bucureștiul, dar și Cluj, Iași sau Timișoara), căci sunt și ele parte din problemă și deci din soluție.

A apărut Programul IMM Invest, cel mai bun instrument de sprijin pentru IMM-uri, cum ne-a fost prezentat. S-a lansat glorios, cu laurii nefuncționării. Ne e vândut ca o mare invenție. Cât va dura până vor fi evaluate zeci de mii de firme înscrise până acum? Se pun în evidență avantajele, dar care sunt riscurile asumate de cei care accesează (când vor accesa) aceste facilități? Cuvântul cheie rămâne același: ÎMPRUMUT DE LA BANCĂ.

Vor fi dispuse măsuri sectoriale sau poate măsuri de sprijin pentru producătorii români de bunuri de primă necesitate? Dacă da, pentru ce sectoare, ce tip de măsuri și în ce condiții se vor aplica? Sunt, de exemplu, solicitate intens facilități fiscale (reduceri sau amânări la plată pentru impozite, taxe și cheltuieli sociale) de către antreprenorii din mai multe sectoare ale economiei. Ideea nu este de a oferi bani gratis, subvenții, ci de a pune umărul la reconstruirea unor sectoare economice în mod dinamic și flexibil. Altfel spus, e nevoie de un sprijin care să vină în timp real și care să nu împovăreze (cu un împrumut în plus) companiile.

5. Ce măsuri vor fi luate pentru sprijinirea celor care creează locuri de muncă? Dar pentru șomeri (cei noi – peste 300.000 și cei vechi)? Cum (și dacă) vor fi reintegrați în piața muncii românii întorși din străinătate, care nu au nicio protecție socială în prezent?

Înscrierea ca șomer la AJOFM e un proces de durată. Adică deși ai fost concediat, beneficiezi de minime prevederi compensatorii (așa cum se întâmplă în foarte multe sectoare ale economiei), dar în plus, durează luni până când te vei putea înregistra și vei primi indemnizația de șomaj cuvenită. Iar dacă ai semnat acordul părților (adică ai fost convins să semnezi că ești de acord cu încetarea contractului muncă), stai liniștit, oricum nu beneficiezi nici de indemnizație de șomaj.

Așadar, în cazul fericit în care unele companii mai pot crea locuri de muncă, în ce fel vor fi susținute, încurajate să angajeze șomeri? Există și azi măsuri de sprijin, dar oare în acest context, nu ar fi nevoie de măsuri active suplimentare?

6. Cum vor fi folosite fondurile europene în relansarea economiei?

Momentan, în starea de urgență, au fost direcționate fonduri către spitale, pentru dotarea cu echipamente. Ce se va întâmpla după aceea? Structurile medicale publice au nevoie ca de aer de investiții, iar banii europeni ar putea fi cu siguranță folosiți astfel. Cum se pot realiza în continuare proiectele europene care depindeau major de contactul direct cu grupul țintă? Se vor revizui indicatorii de rezultat astfel încât proiectele să nu se întrerupă și să poată funcționa în condiții rezonabile și în continuare?

Mai sunt o sumedenie de direcții de acțiune, am abordat doar câteva. Ce-i drept, sunt mai mult întrebări decât soluții, unii ne-ar putea reproșa asta. Fiecare cu nivelul lui de decizie. La câte incertitudini și întrebări sunt, e normal să vină și răspunsuri. Dar ele să fie clare și tranșante, obținute prin consultare cu mediul de afaceri, cu partenerii sociali, și, mai ales, funcționale. Incoerența, schimbarea schimbării, acțiunea pe termen scurt produc panică și dezorientează companiile. Chiar dacă prin conferințele online toată lumea spune că se pregătește, că a găsit noi soluții, noi clienți, că s-a adaptat… adevărul e mult mai trist.

Photo by Randy Tarampi on Unsplash