Concedierea, o cumpănă greu de trecut fără sprijin

Imaginea cu tipul care  duce într-o cutie de carton o plantă și câteva obiecte personale, îndreptându-se cu o privire tristă și resemnată spre ieșirea din birou, a intrat de ceva timp în mentalul colectiv, dar nu te pregătește pentru ce urmează odată ce ai aflat că-ți pierzi jobul. Ea ilustrează de ani de zile, cel puțin în mass-media, o situație în care nimeni nu-și dorește să se regăsească, anume concedierea.

Sigur, depinde de companie să se organizeze și să transmită anunțul propriu-zis cu umanitate, printr-o comunicare directă, colectivă și, obligatoriu, și individuală cu fiecare salariat. În cazul unei disponibilizări, al unei concedieri colective generate de varii motive, companiile fac de obicei strict cât le cere legea și, dacă există, contractul colectiv de muncă, în mod scrupulos, ca să nu intre în litigii nedorite.

Unele fac mai mult, atât în modul de comunicare, cât și în pachetul compensatoriu pe care-l propun. Printre bunele practici, dincolo de lunile de salariu prevăzute, oferă servicii de outplacement, consiliere psihologică, eventual un buget de formare profesională; oferă timp – dincolo de obligația legală – pentru ca oamenii să-și caute un loc de muncă. Asta înseamnă asumare, responsabilitate în general și responsabilitate socială în particular.

Unele fac foarte puțin, prea puțin, și dovedesc până în ultima clipă cum și-au perceput salariații și care a fost – dincolo de discurs – grija pentru soarta lor. Depinde de liderii organizației să facă anunțurile la timp, cu sens și cu responsabilitate asumată, altfel te trezești că găsești poarta închisă într-o dimineață sau că afli din presă – cum s-a întamplat recent în cazul câtorva companii – că tocmai ți-ai pierdut jobul. Și nici măcar nu știi dacă vei primi ceea ce ți se cuvine, așa cum legea prevede.

Tu cum ai reacționa dacă te-ai afla într-o asemenea situație?

Fiecare dintre noi are un mod propriu de a-și exprima emoțiile. Mai ales la cald, când șocul emoțional este puternic. Există indignare, furie, disperare, dispreț. Există teama pentru ziua de mâine (rata la bancă nu iartă). Există o uriașă dezamăgire că, după ani de servicii loiale, ești tratat ca un nimeni. Există dificultatea de a accepta că tocmai tu ai fost ales dintre mai mulți colegi, ca și cum nu ai fi performat, ca și cum munca de până acum nu a contat. De ce eu? Există pierderea unui statut, a unui loc în societate pe care ți l-ai câștigat, jena de a înfrunta privirea celorlalți, a familiei, a copiilor, când îi vei anunța ce s-a întâmplat.

Nu ești niciodată pregătit pentru un astfel de scenariu.

Dar dacă, totuși, te afli în acest film trist, alege să fii profesionist și să privești spre viitor:

1. În primul rând, nu lua decizia personal – concedierile sunt relativ frecvente, fac parte din viața noastră profesională. Poate te vei mai confrunta în viitor cu ele.
2. Dupa ce ai exteriorizat indignarea și furia, începe degrabă să cauți un nou job. Emoțiile negative se vor reîntoarce din când în când, ca un bumerang, iar faptul că deja cauți soluții de ieșire te va ajuta să le depășești. Încearcă să-ți iei avânt pentru un nou început.
3. Informează-te care sunt drepturile tale în această situație, chiar dacă angajatorul a dat bir cu fugiții. Dacă întrebi, s-ar putea să existe și posibilitatea de a beneficia de servicii de outplacement.
4. Nu te răzbuna pe rețelele sociale pe fostul angajator. Deși ne aflăm în epoca name & shame, poate că viitorul tău angajator va arunca o privire pe ce ai lansat în spațiul public. S-ar putea să regreți afirmațiile făcute și, încă mai rău, e posibil ca ele să-ți dăuneze pe viitor.
5. Pregătește un CV, un profil pe LinkedIn. Instrumentele de marketing personal îți vor fi de folos cât de curând. Caută sprijin profesional, cu un bun consilier în carieră drumul va fi mai lin.
6. Nu te teme de privirea celorlalți și nu evita să anunți în jurul tău că-ți cauți un nou job. Multe joburi apar din contactele personale, din rețeaua de cunoștințe pe care ai construit-o în anii din urmă.
7. NU RENUNȚA. Indiferent de vârsta pe care o ai, de pregătirea profesională și de aspirații, există un loc pentru tine. Ne aflăm într-un moment în care angajatorii au mare nevoie și dificultăți să-și găsească salariați potriviți. Totul e ca cererea ta și oferta lor să se întâlnească la jumătatea drumului. Fă ce depinde de tine să le ieși în întâmpinare!

Iar dacă ai un job, un birou plăcut și luminos, transmite din empatia ta celor care se află în momentele descrise mai sus.

Photo by Bruno Aguirre on Unsplash