Dacă recrutarea e un exercițiu de obiectivitate, ce rol joacă flerul recrutorului?

Pentru recrutor, terenul de joacă este imensa diversitate umană. Punctele de pornire sunt, aparent, simple: ai un client, un job și trebuie să identifici candidatul potrivit. Adică acel candidat care are profilul profesional și structura umană cât mai apropiate de ”idealul” contextului în care funcționează potențialul angajator. Flerul recrutorului și o agendă bogată, câștigată în ani de proiecte, nu sunt suficiente fără o minte deschisă și o doză rezonabilă de empatie care să îl aducă pe aceeași lungime de undă cu candidatul și să îl ajute să-l înțeleagă cât poate de bine. Din această perspectivă, indiferent dacă o recunoaște sau nu, fiecare recrutor își construiește propriul cadru de relaționare cu candidații, astfel încât să gestioneze la nivel personal fluxul de informații și trăiri pe care le recepționează, dar și să atingă în același timp obiectivul final al proiectului: identificarea candidatului potrivit.

Pentru a sonda ce rol joacă emoțiile (ale recrutorului și ale candidatului deopotrivă) în cursul unui proces de recrutare, ne-am adresat cu întrebări chiar colegilor noștri. Această postare redă câteva dintre gândurile și reacțiile lor la cald.

Așadar, colegii noștri sunt preocupați în foarte mare măsură de obiectivitate, conștienți fiind de faptul că sunt ei înșiși influențați de prejudecăți, erori de apreciere/ posibile erori cognitive. Să nu uităm, toți tindem spontan să proiectăm în jur propriile noastre modele mentale, trecutul sau experiențele anterioare de viață.

Lăcrămioara: “Ca recrutor, e mai bine să nu te lași purtat de emoții, pentru ca procesul în sine să fie obiectiv și riguros. Trebuie să ne amintim de fiecare dată care este rolul nostru și de ce suntem în poziția de recrutor.”

Ușor de zis, greu de făcut! Din practica de zi cu zi, recrutorii învață să-și controleze și canalizeze propriile emoții, căci fiecare are și zile bune și zile mai puțin luminoase.

Mirela: “Mă gândesc la tot spectrul de trăiri și stări pe care le avem cu toții, zi de zi. De obicei, mă bazez pe trei elemente: ascultarea activă, adaptarea întrebărilor la contextul discuției și crearea unui cadru confortabil, care să-l ajute pe candidat să fie cât mai autentic.”

Tot din practică, am învățat să păstrăm și o doză sănătoasă de autoderiziune și o perspectivă pragmatică și orientată spre rezultat 😊.

Gabriel: “Despre mine se spune mereu că sunt lipsit de emoții 😊… Emoțiile mele se pot traduce prin întrebarea: oare candidatul pe care l-am căutat atâta timp și pe care l-am convins să vină la o discuție se va dovedi a fi potrivit pentru proiectul/ clientul meu?“

Față-n față cu recrutorul se află candidatul. Rolul său nu este simplu, fiind scrutat, observat, chestionat de interlocutor. Acesta din urmă se așteaptă să obțină informații pertinente, într-un stil deschis și autentic; să înțeleagă motivația candidatului sau să o construiască progresiv împreună, căci este o iluzie să consideri motivația pentru post ca fiind subînțeleasă, doar pentru că s-a prezentat la interviu.

Gama de emoții pe care candidatul le manifestă, sau nu, în cadrul unui interviu și, apoi, pe parcursul întregului proces de recrutare, influențează finalizarea cu succes a proiectului. E important de precizat, interviul și etapele ulterioare constituie un tot unitar. Altfel spus, degeaba avem o bună prestație la interviu, un profil profesional de calitate, dacă atitudinea generală a candidatului lasă de dorit.

Mirela: “Eu apreciez combinația echilibrată între emoții și atitudine. Un candidat care este interesat de job, dar, totuși, și curios să afle mai multe, cu atitudine pozitivă și motivat să facă schimbarea respectivă, va fi mereu pe drumul câștigător, din punctul meu de vedere.”

În timpul interviului, emoțiile bune, dar și cele negative, își pot face apariția. Emoțiile pozitive favorizează, desigur, dialogul, dar exploatarea lor exagerată sau supralicitarea lor pot crea așteptări nerealiste de ambele părți. În astfel de momente, recrutorul are datoria să intervină, pentru a regla tonalitatea discursului și a se convinge în mod real de intențiile, motivațiile și agenda generală a candidatului.

Lăcrămioara: “Cel mai des, întâlnesc o stare de bucurie și asta mă încântă și mă sensibilizează și pe mine! E important să vezi bucurie în jurul tău și să știi că și tu contribui la aceste emoții.”

Mirela: “Cred că cel mai des întâlnesc oameni care au emoții pozitive – optimism, entuziasm, nerăbdare uneori… ”

Gabriel: “Recrutorul conduce discuția, îi transmite candidatului ce este important să știe și caută să normalizeze discuția ca să obțină interesul real al acestuia.”

Surprinzător, poate, dar uneori interviurile aduc și scântei, momente delicate sau tensionate. E rolul candidatului să-și controleze propriile trăiri, să propună o descriere a propriei persoane, exemple concludente, care să-i fie favorabile. Acest lucru nu se întâmplă chiar mereu.

Lăcrămioara: “Sunt de părere că emoțiile trebuie valorificate, aduse în avantajul candidatului, să fie constructive, ca să-i devină un aliat. Dacă le dozează bine, chiar emoții precum teama sau nesiguranța ori timiditatea, pot fi în avantajul candidatului.”

Mirela: “Reacțiile negative, sigur, nu pun candidatul într-o lumină favorabilă: scepticismul dus la extrem, lipsa de interes față de job sau de încredere în companie, critica la adresa altor persoane, autosuficiența sunt câteva dintre ele.”

Astfel de reacții sunt umane, autentice, fac parte din starea (de moment) a candidatului, dar, pentru recrutor, ele constituie elemente suplimentare de risc. Niciun recrutor nu va miza pe candidați de care el însuși se îndoiește, orice ar spune CV-ul și experiența lor.

Gabriel: “Nu vrei să stai cu stresul că un candidat (deși valoros) se va retrage pe parcursul proiectului fără motive solide, doar pentru că nu este tocmai sigur de schimbare și a fost, poate, curios să afle ce se mai întâmplă în piață.”

Asta-i, acum știți (aproape) tot și ați văzut un pic și de cealaltă parte a fileului! Dacă doriți să vă căutați în iarna asta un nou job, pregătiți cu atenție și seriozitate toate interviurile prin care veți trece. Nu există interviu neimportant într-un proces de recrutare!

Interviul și etapele care-l înconjoară îți deschid calea către jobul dorit. Atitudinea echilibrată, interesul sau motivația sinceră, dar și autenticitatea sunt cele trei sfaturi pe care recrutorii BPI group Romania ți le transmit în acest sfârșit de an 2017.

Încă ceva, dacă ești candidat și vrei să te prezinți cât mai bine la un proces de recrutare, adună cuvintele pe care le-am marcat cu bold în text și vei înțelege ce ai de făcut.

Să ne vedem cu bine la interviu!

Photo by ANDRIK LANGFIELD PETRIDES on Unsplash