De ce credem noi că România e codașă la formare profesională

Citam într-un articol publicat recent o nouă statistică Eurostat, care arăta rece și clar că România e pe ultimul loc în UE, alături de Grecia, în ceea ce privește participarea angajaților la activități de formare profesională legată de job. Informația a stârnit multe reacții și comentarii pe rețelele sociale, ceea ce ne-a stimulat să ne gândim în continuare la această poziție descurajantă și să încercăm să ne expunem pe scurt punctul de vedere într-o nouă postare. Subiectul ni se pare extrem de important, mai ales că, deși creșterea economică ”bubuie”, din perspectiva competitivității cel puțin, economia României a cam luat-o la vale în ultima vreme: în cea mai recentă ediție a Indicelui Competitivității Globale, calculat de Forumul Economic Mondial, am coborât până pe locul 68…

Desigur, strategii naționale de formare profesională avem, chiar berechet. Cea de aici e doar un exemplu, sunt mult mai multe, în funcție de domeniu. Și totuși, numai 8 la sută din angajații din România au avut în anul 2016, prilejul de a învăța ceva nou sau de a-și consolida cunoștințele dobândite deja. Care credem noi că sunt principalele cauze? Simplificând povestea (și rezumând-o la dimensiuni digerabile pentru mediul online), le-am împărți cam așa.

Cauze culturale

Cu riscul de a fi pasibili de amenzile prevăzute de viitoarea și terifianta lege a defăimării patriei, îndrăznim, iată, să afirmăm că aprecierea, chiar cultul învățăturii s-au erodat mult în ultimele decenii. Adeseori, pare că nu mai contează ce cunoști, ci pe Cine cunoști. Parcă nu mai contează ce cunoștințe ai, ci… Cunoștințele pe care le ai. Nu mai contează ce ai învățat la un curs, ci Diploma pe care ai obținut-o. Se poate sau merge și așa. Despre modele culturale veritabile nici nu mai vorbim. Părinților le este din ce în ce mai greu să le explice copiilor că scurtăturile în pregătire au un mare defect: se înfundă repede. Pe termen lung, nu duc nicăieri. Sau, poate, da – dacă ne uităm la televizor sau pe Instagram. Meseriile tradiționale, manuale, sunt demodate, părinții le consideră o cale către eșec. Sfânta facultate sau, la extrema opusă, nemunca încurajată ori chiar finanțată de familie, par soluțiile cele mai frecvente în acest caz.

Mai mult, odată încheiată formarea inițială, puțini dintre noi au inițiativa de a-și continua formarea în alte etape ale vieții profesionale. Tehnicile avansează, se digitalizează, trăim o nouă revoluție industrială și noi continuăm să credem că știm deja totul despre meseria pe care o practicăm. Oare? Când ați investit ultima oară într-un curs de formare profesională ori într-un program de consiliere în carieră care să vă ajute să avansați în hățișul profesional?

Cauze legate de sistemul educațional

Dacă n-ar fi, nu s-ar mai… schimba, ca-n basmele românești. Tinerii, părinții, profesorii au obosit de atâta schimbare, de atâta ”reformă”, pardon, începută acum un sfert de secol.

Abandonul școlar este endemic în România, este unul dintre cele mai importante eșecuri ale sistemului educațional. Nu-i nimic, băgăm subiectul sub preș, dar implicațiile pe termen lung sunt grave, inclusiv în piața muncii. Elevii din mediul rural, din familiile sărace și romii sunt în special expuși riscului de abandon școlar și de sărăcie educațională.

Desființăm școlile profesionale, ca apoi să se laude altcineva că a înțeles necesitatea lor pentru piața muncii și le-a reînființat. Le dăm drumul din nou, dar programele (ups și iar pardon, curriculele) rămân cam aceleași din anii 1980 și dotările, de pe vremea motorului cu abur. Profesorii poate ar vrea să predea ca în secolul XXI, dar nu prea au cu ce. Unii nici nu vor, pentru că știu ei mai bine. Plus rușinea de a-ți îndruma copilul spre o școală profesională! Mai bine îl înscrii la un liceu tehnologic care nu a mai reușit să dea un singur absolvent de bac în ultimii zece ani, nu? Și dacă nu ia bacul, îl înscrii provizoriu la o facultate particulară pentru care examenul maturității nu e chiar așa de important. Poți să-l iei și la anul!

În mediile specializate, se vorbește mult și admirativ de modelul Școlii Kronstadt, unul dintre rarele exemple reușite de învățământ dual. Da, modelul de inspirație germană funcționează, are rezultate excelente, dar mizează pe finanțarea privată (a angajatorilor implicați). Sistemul educațional public întârzie fără motive clare să preia și să implementeze modelul în alte orașe. Cu o floare (plus câteva altele mai puțin cunoscute) nu se face primăvară, din păcate…

Cauze legate de angajatori

Marea majoritate a angajatorilor de la noi deplânge lipsa de calificare a forței de muncă și se complace în a plăti cu salariul minim legal personalul, pe care, de altfel, cu greu îl găsește și chiar cu greu îl păstrează. E o boală cronică, dar nu incurabilă, chiar dacă puține companii au căutat/ găsit remedii. Nu doresc să investească ori se tem să ofere o calificare și formare profesională angajaților. Mergem pe principiul învățării din mers, nu luăm ucenici pentru că mecanismul legal este greoi, nu acceptăm că orice învățăcel are un cost mai mare la început, dar apoi rezultatele sale sunt mai bune pe termen lung. Cine își asumă costul non-calității?

De aceea, credem noi, a venit vremea ca formarea profesională să fie integrată într-un pachet de ocazii veritabile de dezvoltare profesională. Dacă angajații le primesc, se simt apreciați cu adevărat și utili la modul propriu, șansele de a pleca se diminuează, iar investiția în ei va aduce plusvaloare. Alți angajatori spun că nu au bani pentru acest moft, uitând că, dacă nu își sprijină angajații să fie la zi cu ultimele tendințe din domeniu, ei sunt cei care au de pierdut.

Cauze legate de politicile publice

Unu: politicile publice există, dar aproape numai pe hârtie. Nu au buget, nu au metodologii de implementare, nu au specialiști…

Doi: când, totuși, sunt aplicate, nu se bazează pe o analiză detaliată a cerințelor de pe piața muncii și finanțările au adesea criterii restrictive în ceea ce privește nivelul de calificare la care facilitează accesul. Adică, ai doar opt clase? Ai dreptul legal să te formezi ca agent de curățenie, dar nu și ca zidar ori ca îngrijitor de bătrâni.

Trei: să recunoaștem, strategiile de formare profesională se aplică aproape negreșit în cazul angajaților din sistemul bugetar, care participă vara la cursuri organizate la Mamaia și iarna, la cursuri organizate la Poiana Brașov sau Sinaia. Comentarii?

Bine, poate că nu am fost atât de succinți pe cât ne-am fi dorit, 🙂 dar sperăm că v-am provocat suficient cât să ne scrieți și voi despre acest subiect vast! Mai sunt multe alte cauze…

Photo by Dylan Gillis on Unsplash