Duetul de cariere, acest veritabil paso doble familial

Relația dintre partenerii de viață are un impact semnificativ asupra carierelor lor. Reciproca e, cel puțin în aceeași măsură, și ea valabilă. Traiul în cuplu înseamnă inclusiv a fi sistemul de suport al celuilalt, a-i lua în considerare nevoile și dorințele în deciziile legate de muncă. Stați, acesta nu este un articol despre cum să-ți trăiești viața de cuplu, ci despre echilibristica pe care o ai de făcut, atât profesional, cât și personal, atunci când amândoi partenerii își doresc și reușesc să construiască o carieră – și duetul dintre ele să funcționeze armonios.

La urma urmei, aproape că nu există decizie profesională care să nu-l afecteze pe celălalt. Echilibrul devine echilibristică atunci când așteptările de la rolul fiecăruia în familie nu sunt clare ori sunt inversate față de schema tradițională ori atunci când cuplul are și copii, ceea ce uneori (nu întotdeauna, însă) presupune o redistribuire a priorităților.

Împărțirea clasică de roluri (EL – cariera și banii; EA – gospodăria și familia) este din ce în ce mai puțin relevantă în mediile urbane, educate, ba chiar întâlnim familii de tip nou în care cariera EI și veniturile pe care le obține sunt dominante ori în care carierele AMÂNDURORA rămân prioritatea absolută, iar copiii sunt asumați mai degrabă de bone și bunici.

Situațiile de viață sunt nenumărate: când cariera unuia ia avânt, celălalt poate/ trebuie să pună frână; când unul călătorește mult în interes de serviciu, celălalt e uneori obligat să-și ajusteze programul; când unul câștigă mai bine, celălalt poate alege să lucreze cu normă parțială; când unul începe să lucreze de acasă, celălalt trebuie să înțeleagă că asta nu înseamnă că STĂ acasă; când unul își pierde jobul, celălalt trebuie să-l sprijine moral și să compenseze inclusiv pierderile financiare, dacă poate.

Neîndoielnic, cuplurile de tip ambi-carieră se bucură de o serie de avantaje. Primele, vizibile, dar și simbolice, sunt :

1. Echilibrul în relația reciprocă și, implicit, egalitatea de rol. Fiecare partener are satisfacția propriei împliniri profesionale și a unui anumit grad de independență, inclusiv financiară. Se simte egalul celuilalt. Partenerii se sprijină reciproc atunci când cariera unuia dintre ei traversează o perioadă de criză sau, din contra, de avânt formidabil.
2. Obiective și priorități comune. Linia orizontului, oportunitățile pe care le acceptăm sunt similare. Aspectele ce țin de socializare, statut și mod de viață se îmbină armonios.
3. Confort financiar. Se înțelege de la sine.
4. O împărțire echilibrată a sarcinilor în gospodărie (sau, poate, chiar delegarea completă a acestora – în conformitate cu punctul 3 😊)

Ah, ați observat și voi? N-a rămas loc pentru copii în topul avantajelor. Timpul pe care-l pot oferi copiilor, când ambii parteneri au cariere de succes, e o miză majoră pentru duetul nostru. Așadar, în oglindă, ambi-cariera de succes pune are provocări majore pentru familie:

1. Stres, presiune crescută, timp limitat pentru copii. Investiția financiară în viitorul lor și vacanțele exotice nu vor compensa niciodată absența părinților, oricât am vrea să acoperim această realitate.
2. Dificultatea de a menține echilibrul între viața profesională și viața de familie. Ne vedem în weekend ori între două avioane, la Praga sau la Amsterdam. Cei doi sunt atât de absorbiți de propria carieră, încât sunt prea ocupați/ prea importanți/ prea obosiți/ nu au chef/ nu au timp să se asculte unul pe celălalt.
3. Rupturile de ritm ale unuia din parteneri (un job pierdut, o promovare în străinătate etc.) pun la încercare echilibrul anterior și pot provoca adevărate crize de sens și de priorități, dar și…
4. Dezechilibre de rol în cadrul familiei. A cui carieră e „mai importantă”? Asta ne readuce la discuția despre ce înseamnă, de fapt, cariera în zilele noastre. Ce faci când partenerii au aspirații diferite? Ce faci când unuia i se propune mobilitate internațională, iar celălalt nu este mobil. Nu-și dorește să se mute în străinătate sau cariera lui este în contradicție cu acest proiect? Ambele proiecte au aceeași legitimitate, dar se împacă ele cu ușurință? Cine are atuul în mână?

În Harvard Business Review am găsit și câteva sfaturi foarte potrivite, ca să restabiliți echilibrul. Poate găsiți acolo inspirație.

Din ecuația de până acum, companiile angajatoare par a lipsi. Dar, în realitate, rolul lor în toată povestea de viață a salariaților este semnificativ.

1. Susțineți în vreun fel – activ – asemenea familii? Permiteți, de exemplu, ca partenerii să aibă cariere de management în aceeași companie?
2. Ce sprijin propuneți familiilor care se expatriază sau care se mută în alt oraș, în România, pentru ca partenerul acompaniator să-și continue cariera?
3. Echilibrul viață profesională – viață privată intră în calcul și pentru senior management?
4. În ce măsură ritmurile de job rotation iau în calcul și asemenea familii? Cum este primit un refuz pentru o mutare sau orice altă schimbare cu impact mare pentru familie?

Le punem și lor patru întrebări și ne-ar plăcea să aflăm despre bune practici din corporații, ca să vi le împărtășim și vouă. Provocare lansată!

Photo by Kristina Litvjak on Unsplash