Grupa mică și liga mare a GDPR-ului

Unul dintre subiectele fierbinți ale zilei se leagă, că ne place ori ba, de meandrele aparent limpezi ale GDPR-ului. Poftim? N-ai auzit despre GDPR și nu știi ce înseamnă? Atunci, fie suntem siguri că (încă) poți ignora (nu știm cum) informațiile despre actualitatea economică a României, fie ai trecut printr-o cură de detoxifiere digitală și, prin urmare, ai scăpat, cel puțin pentru moment, de mesajele care ori te informează, ori îți cer voie să prelucreze datele personale pe care le-ai furnizat sau, poate, nu le-ai furnizat (adică, pe românește, au fost vândute fără voia ta) către site-uri de toate genurile. Vrei să citești o publicație online? Zi „da”. „Nu” nu prea mai e o opțiune dacă vrei să continui legătura cu ei. Vrei să primești un newsletter de la magazinul favorit, indiferent dacă e online sau offline? Zi „da”. Vrei să citești în continuare blogul preferat? Trebuie musai să aprobi politica de „biscuiți”…

Ei, bine, materia în sine e tehnică și tare alambicată, informațiile sunt uneori contradictorii; drumul de parcurs e anevoios.

Desigur, ne-am actualizat politica de confidențialitate și am publicat-o într-un loc vizibil pe site-urile noastre. O poți citi AICI și AICI. Seamănă cu ce ai mai citit pe ici-colo, căci – nu-i așa? – oricine deține o brumă de informații despre tine trebuie să intre în legalitate și să se conformeze progresiv voinței legiuitorului.

Nu avem pretenția că putem formula generalități, după ce GDPR abia a intrat în vigoare, însă, cel puțin pentru moment, observațiile noastre inițiale sunt următoarele:

Cine chiar trebuia să-ți ceară consimțământul tace mâlc și își vede liniștit de treabă (ne referim aici la sumedenia de site-uri care au cumpărat adresele noastre private și ne inundă căsuțele poștale cu tot felul de informații nesolicitate).

Cine cunoaște subiectul în profunzime a decis să solicite sume enorme pentru consultanța de profil (bravo lor!) și să împingă în față ca unic argument de vânzare a serviciilor oferite amenzile uriașe (și cele cu nivel maxim) prevăzute de Regulament.

Cine are nevoie să se protejeze și, ca atare, trebuie să parafeze cu subcontractorii săi un nou mod de funcționare, cu drepturi, obligații, audituri și despăgubiri în caz de eroare, are dificultăți în a obține de la aceștia un acord de protecție a datelor cu caracter personal. Iată mai jos trei ipostaze diferite pe care le întâlnim în aceste zile:

• firme mici, puțin pregătite de tsunami, care au ales tactica struțului – nu cunosc, nu au timp, vor reveni etc.;
• firme mari, cu (sute de) mii de clienți, care cred că-și pot impune condițiile fără negociere;
• firme de toate felurile, consiliate să-și reducă riscurile și să-și maximizeze despăgubirile în caz de litigiu. Fără granițe, fără limite… ba da, sky is the limit.

Cine e de bună credință se zbate pe uscat cu întrebări răvășitoare, pornite, așa cum se cuvine, din bune intenții. Oare cum lucrez la o misiune de recrutare a unui manager sau a altcuiva în condiții de confidențialitate? Oare cum să-i garantez clientului că freelancer-ul care lucrează la firma de testare sau cel care face rezervările la agenția de turism chiar respectă regulile jocului? Oare cum îi returnez, concret, clientului datele candidatului pe care eu l-am găsit pe LinkedIn?

Cine are ca scop să fixeze regulile jocului, să reglementeze situația pe plan național… absentează cu desăvârșire din discuție.

Cât despre adevărații beneficiari ai Regulamentului? Persoanele fizice, fiecare dintre noi? De cele mai multe ori dăm ignore diferitelor cereri de consimțământ, ori ne pierdem printre detaliile, vezi Doamne, explicite, ale formularelor primite. Ori ne crucim de această nouă birocrație a formularelor de tot soiul, un motiv în plus de a cumpăra dosare cu șină… Sau mai bine nu?

Așadar, cum rămâne cu GDPR? Se va dovedi, din nou, că drumul spre iad e pavat cu bune intenții și că trebuie să fie ocolit cu un gros pavaj de hârtii/ formulare? Credem cu tărie în nevoia de protecție a datelor personale, avem chiar tot interesul să ne protejăm clienții și candidații. Apropo, chiar și experții și avocații răspund des diferitelor spețe cu un aluziv „practica ne va demonstra”, pe principiul teoria ca teoria, dar practica ne omoară...

Photo by Cody Davis on Unsplash