Singurătatea căutătorului de job
21 mai 2020

Când resursele umane ajung în filme sau seriale, sunt, aproape sigur, inumane! Ați observat și voi? Exact așa s-au dovedit și în miniserialul proaspăt difuzat pe Netflix, care ne-a captat atenția în ultimele seri. Inhuman Resources are șase episoade produse de Mandarin Télévision și Arte chiar în 2020.
Nu vă stricăm plăcerea de-a urmări serialul și în niciun caz nu vă dezvăluim deznodământul, însă povestea unui director de resurse umane dat afară din cauza vârstei, care luptă din răsputeri și chiar dincolo de rațiune ca să-și recapete demnitatea unei vieți normale, are o cu totul altă rezonanță în vremuri de criză. Ce era grav înainte are tușe și mai dramatice în contexte ieșite din comun.
Când trăiești experiența pierderii locului de muncă ori când lucrezi cu persoane aflate în această situație, așa cum facem și noi, înțelegi mai bine furtuna emoțională, sentimentul de abandon, frustrarea, presiunea financiară și socială de a redeveni cine ai fost. Și mai întâi nu înțelegi, apoi te revolți, văzând că povestea se repetă, iar și iar, că multe companii cu bună reputație pun salariatul pe piedestal, îl recompensează, îl valorizează ani la rând, până când, într-o bună zi, îi comunică sec vestea despărțirii. Lucrurile se petrec uneori prin e-mail, azi chiar prin Zoom, dar de obicei în scris ori într-o scurtă discuție neanunțată. Etica și empatia au dispărut brusc, ai o oră să-ți strângi lucrurile. Știți imaginea de film cu salariatul care-și pune lucrurile personale, poza copiilor și planta într-o cutie și traversează open space-ul? Ei bine, chiar așa e uneori. Viața bate filmul!
Povestea șomerului de lungă durată din serial devine pretextul unei povești polițiste. Dar este mai ales ocazia unui portretizări în tușe dureroase a jocului dur din marile companii, unele dezumanizate, manipulatoare și cinice. Nu-i loc de empatie, jocul e cu dat la gioale, rezistă cine poate, mai ales în funcții de conducere.
Iar când se organizează un centru de evaluare propus de un consultant fără scrupule unui CEO care funcționează pe principiul „scopul scuză mijloacele”, oamenii devin pioni, etica dispare fără urmă, ne aflăm în plină comédie umană. Și intriga e captivantă. Apropo de subiect, evaluarea e una dintre specialitățile BPI group România, am scris și aici despre asta, dar stați liniștiți, dragi candidați și clienți, niciodată nu punem la cale scenarii ca în acest film!
Culmea e că filmul are la bază fapte reale și pornește de la romanul Cadres noirs al lui Pierre Lemaître (netradus încă în limba română, dar premiat în 2010 cu Premiul european al cărții polițiste). Faptele cu pricina s-au petrecut în Franța, în 2005, în grupul de companii France Télévisions. CEO-ul de atunci al companiei a și fost condamnat, de altfel, în justiție pentru sechestrare și complicitate la diverse acte violente. Motivul? Omul a organizat o luare de ostatici fictivă, ale cărei victime au fost managerii din organizație, invitați la un teambuilding mai deosebit! Obiectivul său era să testeze rezistența la stres și coeziunea echipei. Bineînțeles că acei cobai manageriali nu au fost informați de conținutul respectivului joc de roluri.
În serial, rolul principal este jucat de un rebel bine-cunoscut, fostul fotbalist Eric Cantona, devenit între timp actor. Aici chiar e credibil și aduce accentul Marsiliei în sufrageria noastră.
Ne folosim de pretextul acestui serial pentru a readuce în discuție modul în care piața autohtonă a muncii tratează candidații/ șomerii cu vârste de 45+. În vremuri de creștere economică, puține societăți s-au putut lăuda cu practici de incluziune în materie de recrutare. Pentru unele ar trebui să fie un adevărat argument, o susținere solidă a brandului de angajator, doar că – ce să vezi? – seniorii nu „vând” la fel de bine în frumoasele filmulețe de promovare.
Să vedem ce ne va aduce piața muncii post-criză sanitară. Poate și practicile noastre de resurse umane se vor însănătoși, avem acum ocazia să ne reconstruim companiile. Și mentalitățile, desigur.
Vizionare plăcută!
Inhuman Resources, 2020.
Photo by Gez Xavier Mansfield on Unsplash

Articole similare:
Abonează-te la newsletter: