Singurătatea căutătorului de job
10 octombrie 2019

Mulți am admirat aparițiile publice ale lui Michelle Obama, ca First Lady. A fost și este percepută ca o persoană charismatică, vorbind mai just, mai autentic și într-o manieră mai apropiată de oameni decât majoritatea politicienilor. Nu e, deci, de mirare că biografia ei a fost atât de așteptată și că s-a bucurat de succes la public, așa cum nu e de mirare că mulți așteaptă să o vadă candidând la alegerile prezidențiale americane.
Nu ne-a ocolit nici pe noi curiozitatea de a-i înțelege parcursul. Nu atât Povestea ei (cum a fost tradus titlul biografiei în limba română), ci calea pe care a urmat-o ca om, profesionist, mamă și First Lady. Acel Becoming – devenirea ei ca om, un proces continuu, pe care-l traversăm fiecare dintre noi, indiferent cât de strălucitoare, banale sau dificile ne sunt viețile.
Ne aplecăm în cele ce urmează asupra unor idei, pe care le găsim direct legate de subiectele pe care le dezvoltăm și noi aici, pe blog. Sperăm să vă inspire și pe voi.
Găsirea unei meserii și munca asiduă pentru a-ți atinge obiectivul
Michelle crește într-o familie relativ săracă, dintr-o suburbie a orașului Chicago, în anii în care segregarea rasială abia începea să fie eradicată, dar i se insuflă cultul educației și al muncii, singurele șanse în contextul dat, precum și crezul că, dacă muncește asiduu, poate schimba cursul atât de previzibil al vieții unei persoane de culoare, dintr-o familie modestă care locuiește într-un cartier în care albii sunt o raritate. Traseul ei e plin de piedici și de idei preconcepute, dar nu imposibil. Michelle reușește să-i schimbe traiectoria într-una favorabilă pentru ea, prinzând din zbor, prin rezultatele sale școlare și determinare, toate oportunitățile, inclusiv (dar nu suficient) noile politici de diversitate, prezente în liceele și, apoi, în universitățile americane din anii 1980.
„Educația fusese principalul instrument de schimbare din viața mea, pârghia care mă ridicase”.
„Găsirea unei profesii, nu a unui simplu loc de muncă, nu putea să vină doar din trecerea în revistă a paginilor de contact dintr-un catalog al absolvenților; era nevoie de mai multă gândire și de efort. Trebuia să acționez rapid, energic și să învăț”.
„Am crescut cu un tată cu dizabilități într-o casă prea mică, fără prea mulți bani, într-un cartier care se afla la începutul declinului, dar, în același timp, într-un oraș divers, dintr-o țară în care educația te duce departe. Nu aveam nimic sau aveam totul. Depinde din ce perspectivă vrei să privești lucrurile”.
Ce putem reține pentru noi, în România? Imperativul educației, al efortului constant și al hotărârii, nu al muncii necinstite sau al imposturii atotcuprinzătoare. Succesul trebuie meritat, nu se cumpără cu banii părinților.
Încrederea în sine
Michelle are în gene încrederea în sine, are genunchii fermi și spatele drept. Când te afli în minoritate ori la început de drum, ești așteptat mai abitir la cotitură. Și trebuie să demonstrezi. Dar dincolo de încredere, atât Michelle, cât și Barack sunt purtătorii unor valori puternice. Printre aceste valori stau spiritul comunitar și recunoștința față de cei care i-au sprijinit. Apropierea de comunitate, de oameni în general, de comunitatea de culoare în particular, este cheia sol a carierelor și a reușitei celor doi. Și se combină perfect cu faptul că au continuat să știe de unde provin, cine i-a sprijinit, indiferent cât de strălucitoare și îmbătătoare este puterea.
„Este nevoie de energie ca să fii singura persoană de culoare dintr-o sală de curs sau să fii unul dintre cei câțiva care nu sunt albi și încearcă să intre într-un joc sau un grup intern. (…) este nevoie de efort, de un plus de încredere, ca să vorbești în astfel de condiții și să-ți impui prezența în cameră”.
„Barack credea și avea încredere când alții nu aveau. Avea convingerea simplă și reconfortantă că, dacă nu renunți la principiile tale, lucrurile se vor rezolva”.
„Îmi dădeam seama că părți importante ale poveștii mele nu stau atât în valoarea aparentă a realizărilor mele, cât în ceea ce a stat la baza lor – numeroasele gesturi mărunte de sprijin de care am avut parte de-a lungul anilor și oamenii care m-au ajutat, în timp, să-mi construiesc încrederea în mine”.
What’s in it for you? Puterea și succesul îți sunt accesibile, dar te pot transforma. Modestia și capacitatea de a coborî constant la rădăcini, printre oameni, te pot ajuta ca lider să rămâi cu picioarele pe pământ.
Satisfacția de a avea sens în viață, de a contribui
După studiile la Princeton, începutul vieții profesionale pare simplu: cariere de avocați de succes, muncă multă și bani pe măsură. Ar fi putut fi o nouă traiectorie previzibilă, încununarea efortului de până atunci. Dar atât Michelle, cât și Barack, aleg căi diferite, se întorc spre comunitate și caută să contribuie, să transforme orașul în care trăiesc. Să contribuie dincolo de propria viață de familie, să aibă un sens în viață. De aici, drumul lor e cunoscut.
„Ascultându-l pe Barack, am început să înțeleg că versiunea lui de speranță ajungea mult mai departe decat a mea: una era să te extragi pe tine însuți dintr-o fundătură și cu totul altceva era să încerci să ridici locul în sine”.
„Să știu că am avut un mic rol, (…) că am ajutat la crearea a ceva ce rezistă, este una dintre cele mai mari satisfacții pe care le-am avut în viața profesională”.
„Sunt un om obișnuit care a avut șansa unei călătorii extraordinare. Împărtășesc povestea mea cu speranța că-i voi ajuta și pe alții să-și facă loc cu poveștile și cu vocile lor, dincolo de criteriile rigide care stabilesc unde e locul fiecăruia și de ce”.
Pentru noi, reținem două lucruri: că povestea nu este niciodată scrisă dinainte, astfel încât putem schimba cursul unei cariere, dacă această reconversie se impune ori dacă noua cale corespunde unui interes superior în viață.
Echilibrul cu partenerul de viață
Ascensiunea publică a lui Barack și ulterior, viața sa de politician și de președinte le reconfigurează complet viața de familie. Dar, pentru amândoi, de foarte tineri, carierele sunt o prioritate. Nu singura. Reușita lor constă în faptul că au fost preocupați de echilibrul familial, de așa numitul duet de cariere, în limitele contextului. Că au căutat și au știut să găsească echilibrul în relația reciprocă și, implicit, egalitatea de rol, dar și obiective și priorități comune, așa cum le descriam și noi într-un articol cu aceeași temă.
„Eram îndrăgostită de un bărbat cu o minte și o ambiție atât de puternice, încât amenințau să le umbrească pe ale mele. (…) Nu aveam să mă dau la o parte din calea lui (…) dar trebuia să mă proptesc rapid și cât mai bine pe ambele picioare.”
Michelle a înțeles obiectivul superior al lui Barack, faptul că noua sa carieră politică va face parte din viața lor și va sta la masă cu ei. Dar indiferent cât de greu a fost drumul, cât de mari au fost mizele, preocuparea sa a fost să construiască un mediu propice pentru cele două fete. Să le păstreze cu picioarele pe pământ, să le inculce aceleași valori cu care fuseseră și ei crescuți.
Chiar așa, dacă tu și partenerul de viață aveți cariere de succes, ce loc păstrați copiilor, fără să vă răscumpărați absența cu cadouri, activități și vacanțe exotice? Cum transmiteți un set de valori fundamentale, din care nu fac parte neapărat telefoanele cele mai scumpe, hainele de marcă etc.? Este dilema multora dintre oamenii de succes pe care-i întâlnim, fie că sunt corporatiști ori antreprenori cu ștaif.
Sprijinul familiei
Nicio ambiție, nicio reușită nu ar fi fost posibile fără sprijinul total și necondiționat, discret sau cotidian, al familiei și al câtorva prieteni ori colaboratori fideli și de ispravă. Succesul familiei Obama a putut să existe pentru că, la un moment dat, contextul a fost favorabil, munca lor pe măsură, dar și pentru că au fost însoțiti în devenirea lor.
„Tatăl meu, Faster, m-a învățat să muncesc din greu, să zâmbesc des și să mă țin de cuvânt mereu. Mama mea, Marian, mi-a arătat cum să judec singură lucrurile și cum să-mi fac vocea auzită.”
„Primele mele succese în viață fuseseră (…) rezultatul iubirii consecvente și al așteptărilor înalte de care fusesem înconjurată în copilărie, atât acasă, cât și la școală.”
„Am avut norocul unor părinți, profesori și mentori care m-au susținut cu un mesaj consecvent și simplu: tu contezi. Ca adult, voiam să-l transmit mai departe tinerei generații.”
Asta-i lecția de viață. Poți reuși, dar nu singur. Poți avea putere și bani, dar dacă ai uitat de unde vii și cui datorezi succesul, ai ratat ocazia de a fi om.
Photo by Alex Nemo Hanse on Unsplash

Articole similare:
Abonează-te la newsletter: