Share Smart

Sunt contabilă și nu știu dacă o să fac un copil. E OK?

20 februarie 2019

Sunt contabila si nu stiu daca o sa fac un copil

Când lucrezi în recrutare, auzi tot felul de lucruri trăsnite de la colege și colegi ori treci prin ele live și atunci ai, efectiv, momente în care te întrebi dacă ce tocmai ai trăit e… real. Clienții, candidații, diferitele noastre contacte profesionale ne împărtășesc experiențele lor de la interviuri de angajare, cu bune și rele. Uneori ne amuzăm împreună, alteori istorisirile ne stârnesc indignarea. Cum e cazul și cu această contabilă. Apropo, tot ce urmează să vă povestim e veridic.

Redăm situația așa cum ne-a fost reIatată. Așadar, e vorba despre un interviu derulat pentru un job în contabilitate; candidata, contabilă cu studii superioare, are 39 de ani.

„Domnișoara” în cauză (o să vedeți imediat de ce am folosit acest apelativ care ratează criteriile corectitudinii politice) lucrează de 10 ani la aceeași companie. Companie internațională, cunoscută pe piață, nu, vorba ei, „Zambilica SRL”. Cunoaște programele specifice jobului. Are experiență, e conștiincioasă și bifează și la capitolul fidelitate față de angajator – 10 ani în același loc e mult, mai ales pe piața de azi, nu-i așa? Vrea să plece pentru că atmosfera departamentului s-a schimbat (de când cu noua șefă) și pentru că nu i-a mai crescut salariul de câțiva (nu puțini) ani.

Este invitată la un interviu de angajare și, după o scurtă trecere pe la HR, ajunge direct la o întâlnire cu contabila-șefă de la noua companie, la care speră să se mute. Primele întrebări sunt strict tehnice – gen cunoștințe despre SAP și alte software-uri specifice domeniului. Apoi, dintr-odată, viitoarea Șefă o întreabă pe domnișoara candidată dacă e măritată și are copii. Nu, vine răspunsul. Nici, nici. (Apropo, cele două doamne sunt sau par cam de aceeași vârstă, iar șefa potențială are și doi copii – așa reiese din conversație).

„Și cum așa? Dacă nu ai familie, de ce nu te-ai axat mai puternic pe CARIERĂ? Puteai să fii X, Y, Z, să ai deja o funcție de conducere sau să fi învățat și programele A sau B!”

Blocată, domnișoara îi spune că tot ce a făcut a făcut singură, inclusiv studiile universitare, în timp ce muncea. Familia ei nu a avut posibilități materiale și nu prea a avut cum s-o ajute. Doamna îi răspunde că și ea și-a plătit singură studiile, dar a vrut mereu să avanseze și iat-o realizată: și carieră de succes, și familie minunată (presupunem).

După care îi explică scurt candidatei că nu va putea să-și ia liber în timpul închiderilor de lună, că anume raportări trebuie transmise către firma mamă înaintea declarațiilor – în fine, lucruri pe care oricine lucrează în contabilitate le știe și, implicit, și le asumă.

După care o întreabă dacă mai are de gând să facă un copil (la vârsta ei, se subînțelege).

Mai departe nici n-are rost să povestim. Dar ne-am zis să vă împărtășim cazul, alături de câteva prilejuri de reflecție:

  1. La ce răspuns se așteaptă recrutorul (fie el din business ori HR) atunci când pune întrebarea aceasta, pe fond profund discriminatorie? Da? Nu? O minciună? Un răspuns cu tupeu, pe măsura indiscreției întrebării?
  2. Cum acționați în companiile voastre pentru a vă asigura că asemenea judecăți nu ajung în sala de interviu?
  3. Cum apreciați impactul unui asemenea interviu asupra reputației companiei?
  4. Dacă toată lumea se crucește când citește așa ceva, de ce oare mai sunt încă oameni (genul chiar nu contează) care pun (cu voce tare) asemenea întrebări?
  5. Cum credeți că s-a simțit candidata noastră în urma minunatei experiențe de interviu?
  6. S-ar pune o asemenea întrebare unui bărbat celibatar de 39 de ani? Ups…

Lista de întrebări poate continua… și ne-a adus aminte de un experiment realizat cu camera ascunsă de Active Watch acum câțiva ani.

Această întâmplare, tristă prin substanța ei, arată că procesul de recrutare poate fi periclitat oricând de afirmații hazardate, de intoleranță ori de micimea unuia sau altuia. Campaniile antidiscriminare stârnesc uneori zâmbete condescendente, dar realitatea demonstrează că nu e niciodată inutil să reamintim câtă frustrare și revoltă provoacă asemenea conversații în sufletul și mintea celui care le trăiește, indiferent că este vorba despre sex sau orientare sexuală, vârstă, statut social ori culoarea pielii. Contabilă? 39 de ani? Fără copii, spuneai? Really???

Photo by Andrei Porfireanu on Unsplash