Restructurat, dar nu înfrânt: noi provocări la interviu
29 noiembrie 2018
„Uitaţi de clişee!” e sloganul inspirat și actual al Sezonului cultural România-Franţa. Ocupați, ca de obicei, „cu altele” în România, vorbim deocamdată prea puțin despre acest eveniment marcant, dar suntem convinși că, în Franța, România va apărea în multe conversații în următoarele șase luni. Se va vorbi despre arte plastice, teatru, muzică, literatură, gastronomie, științe sau sport, în cadrul unui dialog între cele două culturi care se anunță provocator. Te invităm să urmărești agenda evenimentelor prevăzute, atât în Franța (încă de azi), cât mai ales în România, începând cu luna aprilie 2019.
Sloganul ales de organizatori ne-a invitat imediat la reflecție și ne-a dus cu gândul la viziunea îngustă, la perspectiva unică, generalizatoare și suverană, la etichetările suficiente pe care le emitem cu atâta lejeritate despre unii sau ceilalți ori unii despre alții… Românii sunt… așa și pe dincolo. Francezii sunt, pe de altă parte… Și e vina lor că ne văd în cutare fel, nu ne cunosc așa cum suntem cu adevărat și e vina noastră că le aplicăm idei preconcepute ș.a.m.d. Avem senzația că am intrat în sfera unor veritabile reflexe culturale generate de istoria mentalităților. Ca să te convingi, continuă tu exercițiul asocierilor sau încearcă o căutare pe Google, dar ia în considerare că toleranța și acceptarea diversității vin odată cu înțelegerea și cunoașterea celuilalt. Iar dacă sloganul te-a pus și pe tine pe gânduri, haide să vedem unde se mai aplică – în viața și în profesia noastră, cumva?
Clișee în HR? No way!
Să recunoaștem, clișeele ne încorsetează ca un pat al lui Procust și ne limitează opțiunile, mai ales când ne raportăm la cerințele stricte (și uneori exclusiviste) ale angajatorilor sau la așteptările nerealiste ale unora dintre candidații cu care interacționăm. Sunt atâtea dovezi că cine gândește „out-of-the-box” câștigă și, totuși, domeniul recrutării pare a rămâne tributar ideilor preconcepute și principiilor (de mult colbuite) ale trecutului. Așadar, ce clișee umbresc și împiedică procesele de recrutare? Dinspre recrutor…
Vârsta
N-avem în română un singur cuvânt care să definească acest clișeu, dar în engleză i se spune, așa cum știm, ageism, iar definiția de dicționar a termenului este: „prejudecată sau discriminare împotriva unei categorii de vârstă și, în special, a persoanelor vârstnice”. Din rațiuni care țin strict de anul nașterii, auzim astfel de lucruri:
E prea tânăr. „Prea tânăr” pentru ce? Din perspectiva așteptărilor noastre sau a ce știe să facă? Toți am început de la zero experiență, la propriu. Lipsa de experiență a unui „prea tânăr” se compensează (poate, dar nu sigur) cu entuziasm, dorință de învățare și de dezvoltare, și mai mult decât atât, cu prospețime în gândire. Norocul lor e că piața muncii a urcat pe culmi nebănuite de tensiune și că tinerii sunt resursa pe care se bat toți angajatorii. Altfel, poate că mulți ar fi rămas pe afară, pentru că, nu-i așa, nu se poate „tinerețe fără bătrânețe și carieră fără trepte”…
E prea în vârstă… Puțini își asumă s-o spună deschis, dar mulți o gândesc. Pe blog, am mai dezbătut subiectul 45+, acel moment al vieții în care ți se lipesc etichete pe frunte și riduri nemeritate pe carieră. Într-o lume în care competența valorează cât greutatea ei în aur, sunt destule companii care înlătură din procesele de recrutare oameni aflați la jumătatea parcursului lor profesional. Adică la apogeu. O fi asta înțelepciune? Nu. Prudență? Nu pricepem de ce.
Sexism
Femeie într-un job de bărbat sau invers? La prima vedere, România stă bine la capitolul egalității de gen pe piața muncii. Diferențele salariale la competențe similare sunt mai mici decât în alte țări europene, iar femeile promovate în funcții de conducere sunt din ce în ce mai numeroase. Nu suficiente, însă. Apropo, am mai scris despre provocările unei cariere la feminin, aici. Ba chiar, feminizarea anumitor sectoare ale economiei le aduce noi provocări angajatorilor, care caută să echilibreze balanța de gen în echipe.
Și cu toate acestea, societatea e doldora de stereotipuri legate de femeile de carieră, de femeia-bărbat sau cine știe ce alte enormități adânc înrădăcinate. Sub influența grupurilor, companiile multinaționale din România fac adevărate campanii de comunicare și PR pe tematica egalității, aduc în prim-plan femei de succes, introduc criterii de discriminare pozitivă în regulile de promovare internă sau propun facilități proaspetelor mămici care se reîntorc la muncă.
Ei, bine, rasism
Eee… aici, mediile noastre profesionale au fost și sunt destul de omogene. Diversitatea de culoare a apărut recent și e (încă) prea nesemnificativă numeric pentru a produce cu adevărat efecte în societate. Poate abia acum, că sosesc în țară nepalezi, vietnamezi… – ca să pomenim această tendință de conjunctură din piața muncii. (Aproape) nimeni nu a luat încă în calcul diversitatea culturală, ci doar urgența de a stinge focul lipsei de personal. Dar, ca sa nu ocolim subiectul… când ai angajat ultima oară o persoană de etnie romă? Conform tuturor studiilor pe care le cunoaștem, a fi rom pe piața muncii este un factor suplimentar de dificultate în a-ți găsi un loc de muncă. Despre acești candidați nu spune nimeni că-s prea tineri ori prea bătrâni, nici măcar că sunt supracalificați. Pur și simplu nu sunt angajați.
Viitorul recrutării stă tocmai în perspectivele multiple. Când judeci un candidat în raport cu un job, CHIMIA și POTRIVIREA sunt cele mai importante, dar acestea rămân greu de măsurat fără INTUIȚIA și DESCHIDEREA unui recrutor potrivit, care, musai, trebuie să uite de orice CLIȘEE!
Articole similare:
Abonează-te la newsletter: