Share Smart

În România, adevăratele meserii ale viitorului sunt…

22 noiembrie 2018

Adevaratele meserii ale viitorului

Nu-i așa că, citind titlul, te-ai fi așteptat, poate, să urmeze un șir de denumiri sofisticate, legate de robotică, inteligență artificială, laserul de la Măgurele, software development și altele, plus o serie de acronime profesionale de nepătruns pentru „civili”, rezervate doar inițiaților? Desigur, toate acestea vor juca un rol, nădăjduim, semnificativ pentru progresul României, dar haide să nu spunem „hop!” până nu sărim gardul… La cum arată țara noastră azi, adevăratele meserii pe care se va construi viitorul sunt, la o sută de ani de la Marea Unire, tot cele vechi. Ce credem noi că trebuie făcut e să fie declinate și adaptate la spiritul prezentului.

Educator

De la grupa mică de la grădiniță până la studiile postuniversitare, educatorii contează. Enorm. Tot vorbim despre „sistemul de învățământ” de parcă ar fi un concept abstract, și nu un raport între ceea ce se învață, cât se predă, cum se notează și CINE predă. Cât timp în școlile de la noi se dictează, se memorează mult și adesea arbitrar și aiuritor, se dau note după preferințe personale și toane, cât timp profesorii se consideră Regele sau Regina, iar elevii sunt supușii (cum mai citim din când în când, stupefiați, prin mass-media), cât timp cei dintâi nu reușesc să reprezinte modele autentice pentru învățăcei – indiferent de vârstă sau de nivel de educație, se înțelege –, cât timp înaltpreastătătorul la Catedră crede că rolul lui e doar să vorbească, și nu să asculte, cât timp programa e mai plicticoasă decât plictisul însuși și orgoliile din cancelarie primează în fața interdisciplinarității suntem și rămânem în trecut. Spiru Haret era un progresist utopic! În facultățile de la noi, cursul de pedagogie e un moft și, adesea, o formalitate, care începe cu „planul de lecție”: scoateți creioanele pe bancă. Ei, bine, nu e. De ce ingrediente mai e nevoie pentru profesorat? De vocație (nu oricine e făcut să fie dascăl, oricât ar fi de bun la cunoștințele tehnice – asta știm) și de creativitate. Educatorii trebuie să se adapteze la realitate chiar mai repede decât IT-iștii, pentru că profilul generațional se schimbă acum cu o viteză ieșită din comun. Trebuie să devină excelenți comunicatori. Să fie lideri și să atragă. Să inspire. Să colaboreze cu elevii. Cum se regăsesc aceste aspecte în modul de recrutare a profesorilor din România? Rămâne pentru viitor…

Antreprenor

OK, asta nu e o meserie în sine, ci o chestiune de curaj și atitudine, dar trebuie neapărat să aibă în spate cunoștințe solide despre domeniul în care te lansezi. Fără antreprenori și IMM-uri, viitorul economiei românești nu arată prea roz. Iar birocrația, așteptarea tonului de fax, ștampilele și semnăturile cu pixul albastru pe carnetele de bilete fiscalizate în mod sigur nu îi încurajează. Multe firme mor în fașă, altele renasc, dar cu ce efort? Tinerii obosesc și unii preferă să se angajeze la stat… No comment.

Ateliere de reparații electrocasnice, firme de publicitate, companii de pază ș.a.m.d. se sufocă sub povara imprevizibilului legislației. Plus că tot ei sunt mereu vinovați că nu au aflat că s-a schimbat modificarea de ieri. În fața Fiscului, par a fi automat culpabili – că n-au știut, că nu s-au conformat deși NU au știut, că au îndrăznit să gândească unde se vor găsi peste un an. Să recunoaștem, a-ți face un plan de afaceri multianual la noi e ca și cum ai construi un castel de nisip pe plajă și a aștepta să vină, implacabil, fluxul. Antreprenorii mici sau mari își doresc un viitor stabil, pentru ei, pentru angajații lor și pentru familiile angajaților lor… Cum încă nu îl văd, am inclus această „meserie” a celor independenți la viitorul fără de care nu se poate.

Medic

Au crescut salariile? Da. Au început, deodată, medicii atotputernici să se poarte mai uman cu pacienții? Nu. Pleacă din țară și acum unii dintre ei, și-ncă nu puțini? Da. De ce, știm prea bine. Vor să aibă condiții normale, decente de muncă. Pe de altă parte, sunt atâția medici minunați rămași în țară – și, printre ei, se găsesc și mulți oameni de cea mai bună calitate. Cum putem concepe viitorul fără ei? Nu prea ne iese, la propriu. Îi sprijină cineva, inclusiv din punct de vedere psihologic, să reziste programului de lucru aproape inuman? (Apropo, tu când ai stat ultima oară 16 ore la serviciu?) Le dă statul instrumentele necesare? (Era să scriem „dezinfectanți” și cu greu ne-am abținut să nu dezvoltăm subiectul…) Chiar citeam zilele trecute că, la secția de oncologie a unui spital din Craiova, medicii zugrăvesc saloanele din banii lor. În ce țară a Uniunii Europene se mai întâmplă așa ceva? Ca să fii medic la noi, trebuie să fii un adevărat luptător spartan, cu nervi și răbdare de Sisif. Unde ar mai avea de lucrat unii dintre ei, din punctul nostru de vedere? La îmbunătățirea comunicării cu pacienții.

Ce au în comun aceste trei meserii? O bază de cunoștințe solidă – competențe tehnice, cum se numesc mai nou, fără de care nu poți performa corect; talent – fără de care nu poți obține rezultatele visate; și, mai ales, VOCAȚIE – fără de care nu poți avea un impact real și semnificativ asupra vieților celor din jur. Plus un privilegiu: acela de a fi pomenit cu recunoștință după ani și ani.

Cam astea sunt gândurile noastre de azi și, ca de fiecare dată, așteptăm părerile voastre. Cum poate România să meargă mai departe, fără aceste meserii, care întruchipează, de fapt, oameni?

PS: Nu i-am uitat nici pe fermieri, ca să avem ce pune pe masă de-acum înainte.

Photo by JESHOOTS.COM on Unsplash