Și tu ai EGO. Cum îl folosești?

EGO- „eu, propria persoană”. L. ego „eu” > fr. égo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. ego-. (sursa: Dexonline)

Ei bine, am ego, pur și simplu pentru că SUNT o ființă umană. Etimologic vorbind, ego-ul sunt chiar eu. De când Freud a jonglat cu conceptul și l-a declinat între ego și superego, el poartă acum o încărcătură negativă. E suficient să construiești, școlărește, câmpul lexical al cuvântului EGO și obții o listă numai bună pentru cuvinte încrucișate ori pentru scrabble:

Egocentrism / egocentrist

Egofilie

Egolatrie / egolatru

Egotism / egotist

Egoism / egoist

Noroc că se mai adaugă și alter ego ca să spălăm cât de cât „rușinea” unei serii continue de sensuri negative.

Adesea, în management, în politică ori chiar în relațiile interpersonale, EGO-ul e identificat drept o piedică majoră în calea succesului, iar supradimensionarea lui influențează în mod evident percepția celor din jur. Degeaba reușești, dacă duci lipsă de modestie, altruism, dacă tot ce contează e propria persoană sau statutul și puterea.

„Leadership-ul nu e un concurs de popularitate, ci înseamnă a-ți lăsa ego-ul la ușă. Ideea de bază e să fii un lider fără titlu.” (Robin S. Sharma)

Dacă-i așa, una dintre virtuțile principale pe care un manager și le cultivă ori le educă ar trebui să fie domolirea calului nărăvaș din sine, polizarea unor metehne provenite din succesul prea rapid ori dintr-o educație autocentrată.

Dar ce-i rău în a se iubi pe sine, ne putem întreba? Excesul, desigur.

Am alcătuit aici o listă de bune practici pe care ți le recomandăm pentru a reuși să-ți canalizezi comportamentul. În fapt, e vorba despre o mai bună relație cu ADEVĂRUL / cu REALITATEA în raport cu sine, dar și cu percepția pe care ceilalți o au despre tine și comportamentul tău. Și nu este un exercițiu simplu, de vreme ce liderii tind (de când lumea) să se izoleze în turnul lor de fildeș.

Oglindire

Prima și cea mai de seamă acțiune este privitul în oglindă – bilanțul propriilor acțiuni și chestionarea impactului: ce rol joacă ego-ul în deciziile tale personale și profesionale? În fiecare dintre noi are loc o competiție permanentă între raționalitate și emoție. Sigur pe tine, te iluzionezi, poate, spunându-ți că deciziile pe care le iei sunt raționale, argumentate, dar ele nu sunt mai puțin impregnate de emoții, deci și de ego.

Acceptă și oglinda pe care cu generozitate ți-o întind cei bine intenționați din anturajul tău. Percepția lor și, mai ales, discrepanța dintre cine credeai că ești și modul în care ești perceput pot fi revelatoare.

Colaborare

Obiectivul tău este să practici mai mult, mai des, autocontrolul: să asculți în loc să combați; să înțelegi mai bine contextul și mediul în care evoluezi; să-ți moderezi așteptările în acord cu acest context și, nu în ultimul rând, să cauți mai degrabă compromisul decât confruntarea directă și câștigul imediat. La nivelul avansat, ți se cere să-l înlocuiești pe EU cu NOI, adică să renunți la convingerea că pământul se învârte în jurul succesului tău.

Feedback

Plecând de la principiul de bază că nu ești infailibil (și unii chiar sunt ferm convinși că au mereu dreptate), devine crucial să cauți și să accepți feedback-ul celor din jur. De menționat și faptul că feedback-ul nu este o procedură sau o vorbă goală, iar rezultatele se obțin în timp. Durează până la instaurarea unei culturi a feedback-ului, transmis de sus în jos (asta-i mai simplu), dar mai ales de jos în sus.

N-ar fi rău să te înconjori și de oameni capabili și dispuși să ți-l acorde și nu doar de caractere puternice, la fel de autocentrate, după chipul și asemănarea ta. O echipă de succes este o echipă armonioasă, echilibrată și nu un batalion de căpitani de spărgătoare de gheață ori de viziri lingușitori, pregătiți să te copieze în fel și chip pentru a da bine în fața ta. Despre căpitani, am mai scris cu ceva vreme în urmă, aici.

Modestie

Confundăm adesea ego și mândrie, aroganță și autosatisfacție. Din vanitate, la masa succesului nu este loc și pentru alți contributori, iar aici este și corelația cu una dintre practicile antemenționate: colaborarea. Ascultă, consultă, acceptă și alte soluții și mai mult, fii exemplul pe care colegii tăi își doresc să-l urmeze. Pe fond, ce și cui vrei să dovedești: ai cea mai mare mașină, cea mai elegantă casă, haine cu brandul la vedere și vacanțe la golf? Întrebarea e retorică: cum se face că în ultimii 30 de ani, ne-am obișnuit cu permanenta comparație cu ceilalți?

Devine la fel de important să scoți pe cât posibil din ecuația de luare a deciziei atât aroganța, cât și autosabotarea. Ambele sunt fiicele nedomolite ale ego-ului tău.

Nimic din cele spuse mai sus nu produce rezultate instantanee și câștiguri pe termen scurt. Cu răbdare, poți construi calea către un stil de leadership propriu, poți crește lângă tine manageri care să te urmeze și să-ți urmeze în carieră.

Photo by Leonardo Sanches on Unsplash