Cum să „treci” ecranul la un interviu de angajare online

Pandemia nu dă semne că se va domoli prea curând. Piața muncii, însă, n-are încotro și se adaptează din mers, de la o zi la alta, la „noua normalitate”. E cert că s-a instalat deja oboseala digitală, însoțită de anchilozare (la propriu) și de distanțare sau detașare de colegi ori parteneri de business (la figurat). Parcă totul e mai greu, totul trebuie planificat cu atenție și apoi trecut în calendarul online. Unul vrea să discute cu tine pe Skype, altul pe Zoom, altul pe Webex, altul pe Teams și pe câte platforme de videoconferință or mai fi. Și tu, în aceste condiții vitrege și alienante, trebuie să-ți cauți un job, pentru că… nici nu mai contează motivul.

Ce constați? Se caută în continuare „candidatul ideal”, pe principiul pe care-l auzim (prea) des în procesele noastre de recrutare, acela de plug and play: o valoare sigură, atât tehnic, cât și managerial, în care să nu mai investești și să-ți livreze rapid rezultate, lider inspirat sau to be, cu potențial, motivat și adaptabil în vremuri de criză și rezilient pe deasupra. Citind aceste „provocări profesionale”, te întrebi cu ce genii, oare, vei ajunge să lucrezi, asta dacă treci de prima etapă, cea a strecurătorii de CV-uri. Cine sunt oamenii ăștia dăruiți, care par că le știu pe toate?

Dar nu lăsa inhibiția să te copleșească! CV-ul îți produce interviuri, apoi e rândul tău să convingi între unu și șapte interlocutori succesivi, în funcție de nivelul ierarhic pe care-l vizezi, tipul de organizație ori complexitatea proiectului. Sunt tot atâtea furci caudine pe care trebuie să le treci cu bine, în competiție cu tine și cu alți candidați. Noi am scris în ultimii ani pe blogul nostru despre ce ai de făcut înainte și în timpul interviului de angajare. Lucrurile s-au schimbat un pic de atunci, cel puțin în ceea ce privește canalele de comunicare.

Pe platformele de videoconferință oamenii sunt mai greu de citit și relațiile interumane directe și autentice, și mai dificil de construit. „Prezența” ta se limitează acum la dimensiunea ecranului, sunetul e adesea întrerupt de conexiunea slabă, imaginea e distorsionată atât coloristic, cât și în funcție de calitatea camerei pe care o ai și de lumină. Pare anodin, dar nu e, dacă acceptăm că prima impresie și prezența contează în recrutare, și nu doar discursul tehnic și abilitatea de a stabili relații. Ne surprinde că, deși e plin internetul de sfaturi practice legate de utilizarea optimă a facilităților oferite de conferințele online, încă se mai întâmplă lucruri precum:

• Unii participanți nu cunosc platformele, nu sunt prea interesați să-și instaleze noi aplicații, ba chiar se conectează cu întârziere.
• Abia după ce se conectează încep să-și testeze camera și microfonul.
• Se îmbracă sau se prezintă într-o manieră neadecvată situației.
• Pe fundal se văd lucruri care nu ar trebui să se vadă.

Rezumând, aspectele tehnice, înfățișarea și contextul favorabil pentru interviu ar fi trebuit deja reglate până la ora interviului. Nu cunoști în avans nivelul de toleranță al intervievatorului față de aceste aspecte. Lăsăm deoparte pisica interesată de ecran și, eventual, un sunet de copil pe fundal, pe acestea dacă le înlături artificial poți fi acuzat de cruzime…

Revenind la titlul articolului și la factorul likeability, interviurile online sunt, totuși, mai consumatoare de energie și mai solicitante decât cele față-n față. Nu oricine „trece” sticla, ca inimitabila Andreea Esca. Nu oricine are același nivel de energie și de asertivitate. Timizii se vor fi bucurat la început, crezând că emoțiile nu vor mai fi la fel de ușor de citit. Expresivii, poate, vor fi suferit, simțind că li se răpește ceva din charisma pe care o transmit. Comunicarea online e, de fapt, mai grea pentru că tinde să evidențieze defectele interlocutorilor. În locul unui om, ai în față un ecran mic și atunci vei observa orice detaliu.

• Nerăbdătorii te vor întrerupe mai des, invocând și întârzierea aproape inerentă a transmisiunii live și, astfel, vor ajunge să vorbească peste tine. Pe ecran, grimasele imperceptibile, semnele de plictis sau de nervozitate sunt, culmea, mai ușor de sesizat decât la întâlnirile față-n față. Online, interlocutorii sunt și mai atenți, pentru că sunt și ei vulnerabili – sunt într-o situație artificială pe care nu și-au dorit-o.
• Timizii se vor uita oriunde, numai unde trebuie, nu. Online, privirea piezișă sare și mai mult în ochi, chiar și când e benignă și neintenționată. Aflați în confortul unui context familiar, s-ar putea să evite și mai abitir răspunsurile ferme și pozițiile clare.
• Tupeiștii vor sări, probabil, calul, ajutați și de binecuvântarea distanței. Pe de altă parte, poate că vor convinge, cine știe?
• Mai sunt și alte tipologii, desigur…

Poate că te întrebi deja, în acest punct al lecturii, ce poți să faci TU ca să „dai bine” online, în afară de substanța candidaturii tale, care trebuie să rămână fundamentul obținerii unui job. Pregătirea sau datele care te recomandă pentru locul de muncă vizat nu ți le poate lua nimeni, dar le poți vinde mai bine dacă:

• Te uiți în camera computerului în timp ce vorbește recrutorul/ angajatorul și nu la propria imagine. Nota bene, unele aplicații îți permit să-ți ascunzi propria imagine. Iar dacă știi că laptopul tău are o cameră tare slabă, iar tu faci multe interviuri, n-ar fi rău să-ți cumperi o cameră de mai bună calitate. Diferența e notabilă.
• Aștepți să se încheie și ecoul unei întrebări, înainte de a răspunde.
• Îți iei notițe când e cazul.
• Îți testezi camera înainte de întâlnire: să nu ai semiumbră pe față și să nu stai în întuneric. Dacă nu ai lumină naturală, plasează strategic o lampă, astfel încât să-ți lumineze chipul (dar să nu se reflecte lumina în ochelari, dacă porți).
• Dacă știi că nu excelezi la spontaneitate, fă-ți o scurtă listă cu puncte/ întrebări pe care vrei să le abordezi în timpul interviului. Avantaj tu, acum poți să ai în față materiale ajutătoare…
• Pune-ți la vedere anunțul de angajare – e foarte posibil ca multe întrebări să pornească de la el.
• Apleacă-te în față când vorbești – asta e valabil și pentru întâlnirile „tradiționale” – și ține-ți mâinile pe masă.
• Nimeni nu zice să fii în costum și cravată ori în taior, dar nici în tricou de casă și ciufulit. Istoria de interviu a BPI group reține peste ani și candidatul cu stil care fumează trabuc la interviu și pe cel cu patul nefăcut în spate și pe candidata pe care angajatorul nu a recunoscut-o la interviul final, prezențial, căci era cu mult mai aranjată decât la celelalte etape. Lessons learnt.
• Nu în ultimul rând, încearcă să nu caști – asta e proba de fier, după atâta stat în casă! 😊

Ai cuvântul!

Photo by Jimmy Jiménez on Unsplash