Ne pare rău, persoana apelată nu e disponibilă după program!

Ca mulți dintre voi, compania noastră folosește Outlook pentru comunicările de poștă electronică. Zilele trecute, am remarcat un nou serviciu adus de Microsoft în aplicație. Chiar e un serviciu – și încă unul în tendințe! Așadar, în caz că ați simțit nevoia imperioasă de-a trimite un mesaj după ora la care firma trage oblonul (în cazul nostru, 18.00), ați primit și voi sugestia de a programa/ amâna sarcina respectivă pentru a doua zi, în timpul orelor de program? Curioși, am investigat. E vorba de Viva Insights care ne oferă cu „bunăvoință” automatizată sprijin în a ne planifica pauza de prânz sau ne atrage atenția că nu am răspuns unor mesaje. Ne sugerează chiar  că am putea s-o facem mai repejor, ca să nu ne aștepte interlocutorii. Interesant! Iată un bun organizator, pe post de asistent personal!

Focus pe productivitatea personală

Subiectul productivității personale e de acum înainte la îndemâna oricăruia dintre noi. Nu este vorba doar despre a eficientiza timpul de lucru, ci și de a echilibra efortul profesional cu timpul personal. La acest capitol, practicile companiilor sunt inegale, dar mai ales practicile managerilor sunt inegale. Discuțiile despre work-life balance sunt prezente în toate seminariile, conferințele și articolele inspiraționale, dar realitatea din teren e, adesea, cu totul alta. Odată cu munca de acasă ori în sistem hibrid, productivitatea salariaților a devenit una dintre principalele dezbateri, griji și, poate, sursă de diverse abuzuri. Iată, giganții tech susțin activ dreptul angajatului de a se deconecta, cel puțin pe e-mail și caută să impună noi reflexe de colaborare profesională.

Din perspectivă legislativă, Franța, un autentic pionier în ceea ce privește drepturile salariaților, a dat tonul în promovarea și apoi legiferarea acestei așteptări îndreptățite de a nu fi deranjat în afara orelor de program. În 1998, a făcut mare vâlvă cazul unui șofer de ambulanță care nu a răspuns apelurilor telefonice ale angajatorului și, prin urmare, a fost concediat. În 2016 (deci după nu mai puțin de 18 ani!), au fost adoptate schimbări legislative care să prevină astfel de abuzuri. Au urmat Italia, Spania, Irlanda și, mai recent, Portugalia. La începutul acestui an, Parlamentul European chiar a emis o recomandare tot în acest sens. Interesant, aceste reglementări se referă la deconectarea de la orice formă de comunicare digitală, care include și apelurile telefonice. Că doar nu ne-om trezi cu șeful sau cu un coleg la ușă!

Dincolo de ce prevede (sau nu) legislația, dacă luăm în considerare studiile care estimează timpul cu adevărat productiv la circa 3 ore pe zi, atunci înseamnă că ORGANIZAREA, RESPONSABILITATEA individuală și ÎNCREDEREA angajatorului / managerului sunt ingredientele de bază pentru o colaborare de succes. Despre iluzia multitasking-ului am scris și noi AICI. Ne-am lămurit că salariatul care-și asumă să îndeplinească mai multe sarcini simultan, cu bune rezultate, un timp îndelungat, are multe șanse să fie și un salariat obosit, mai puțin productiv.

Pandemia a scos în evidență și importanța ECHILIBRULUI MENTAL al salariatului, dar și rolul angajatorului în a-l menține. Vorba strămoșilor romani: Hominem te Memento (ține minte că ești om). Nu-ți asuma și nu impune celorlalți un ritm care nu ține cont de sănătate și emoții! Nicio ambiție și niciun rezultat pe termen scurt nu țin loc de echilibru în relațiile profesionale și personale, iar succesul se clădește în mod durabil pe termen lung.

Ne-a atras zilele trecute atenția acest articol, din care reiese că managerii români nu excelează la capitolul empatie. Cum le pot ține piept angajații, fără a se teme că pot fi înlocuiți? Nu toți își permit să se alăture „marii demisioneli”, care se pare că face furori în SUA (pe care unii o tot prevestesc și pe la noi, de dragul de a fi în tendințe).

Oare se apropie sfârșitul muncii la program?

Mai este cu adevărat posibil să tragem o linie de demarcație clară între viața profesională și cea personală, când ambele se desfășoară de acasă sau în jurul casei? Poate că trăim o nouă iluzie, precum cea despre multitasking, și că o să ne ia 5, 10 ani până când vom integra noul concept al muncii asincrone, un viitor în care programul de lucru bine delimitat va deveni anacronic. Ne îndreptăm oare către o lume în care modul în care lucrez, locul în care sunt și programul devin secundare, iar focusul se mută pe rezultat? În acest caz, disciplina muncii nu mai cade preponderent în sarcina angajatorului (care organizează și planifică activitatea), ci devine o responsabilitate individuală. De asemenea, și conceptul motivației angajatului va suferi implicit ample transformări, atât timp cât acceptăm că viața dincolo de job există și că sunt și angajați pentru care lucrul la program e un mod de a câștiga un salariu și gata.

PS: Din nou, limba noastră-i o comoară! În română, „a deconecta” (tranzitiv) înseamnă a întrerupe o conexiune, o legătură, dar, la reflexiv, „a se deconecta” înseamnă a se relaxa, a se destinde, a se calma. Limba a fost mai deșteaptă decât noi, avant la lettre. Ne deconectăm fix ca să ne… deconectăm! Pe mâine, când ne vedem la program!

Photo by RODOLFO BARRETO on Unsplash